 | as |
|
| Dizgrație [ diz-gra-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU dizgrație PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dizgratie în mai multe dicționareDefinițiile pentru dizgratie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dizgrație: dizgrație, substantiv feminin [Atestat: ȘINCAI, HR. III, 131 / V: (înv) desgdizgratie, disgrácie, disgdizgratie / P: dizgratieți-e / Plural: dizgratieii / Etimologie: it dizgrazia] 1 Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior. 2 (Înv) Nenorocire. 3 (Înv) Neșansă. 4 Lipsă de grație în purtare, în înfățișare, în vorbire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIZGRAȚIE: DIZGRÁȚIE, dizgrații, substantiv feminin (În trecut) Pierderea bunăvoinței, a grației, a favoarei unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior. vezi urgisire, oropsire. A cădea în dizgrație. – Variantă: (învechit) dezgráție (NEGRUZZI, S. I 309) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIZGRAȚIE: DIZGRÁȚIE, dizgrații, substantiv feminin Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din italiana disgrazia. conform limba franceza disgrâce. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIZGRAȚIE: DIZGRÁȚIE, dizgrații, substantiv feminin Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din italiana disgrazia. conform limba franceza disgrâce. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIZGRAȚIE: DIZGRÁȚIE dizgratiei forme Pierdere a favoarei, a bunăvoinței unui superior, a unei persoane influente. [articulat dizgrația; genitiv dativ dizgrației; silabe -ți-e] /<fr. disgrâce Forme diferite ale cuvantului dizgratie: dizgratiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIZGRAȚIE: DIZGRÁȚIE substantiv feminin Pierdere a favorii, a bunăvoinței unui om influent, cu putere. [Gen. -iei, variantă dezgrație substantiv feminin / < italiana disgrazia, conform limba franceza disgrâce]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIZGRAȚIE: DIZGRÁȚIE substantiv feminin pierdere a favorii, a bunăvoinței unei persoane influente, a unui superior. (< italiana disgrazia, după limba franceza disgrâce) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dizgrație: dizgráție (-ți-e) substantiv feminin, articulat dizgráția (-ți-a), genitiv dativ articulat dizgráției; plural dizgráții, articulat dizgráțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dizgrație: * dizgrațíe forme (în franceză disgrâce, despre italiana disgrazia). A arunca pe cineva în dizgrație, a-l urgisi, a nu-l maĭ ĭubi. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dizgrație: dizgráție substantiv feminin → grație Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Dizgrație: Dizgrație ≠ grație Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIZGRATIE' dizgrădáreDIZGRAȚIÁdizgrațiáreDIZGRAȚIÁTDIZGRÁȚIEDIZGRAȚIÉREDIZGRAȚIÓSdizgropádizgropát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Dizgrație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dizgrație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 131 / V: înv desgdizgrație, disgrácie, disgdizgrație / P: dizgrațieți-e / Plural: dizgrațieii / Etimologie: it dizgrazia] 1 Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior. DIZGRÁȚIE dizgrației forme Pierdere a favoarei, a bunăvoinței unui superior, a unei persoane influente. |
GRAMATICA cuvântului Dizgrație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dizgrație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Dizgrație poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dizgrație? Vezi cuvântul dizgrație desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dizgrație?[ diz-gra-ți-e ] Se pare că cuvântul dizgrație are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Se îngroașă gluma sau treaba, lucrul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dizgrație are forma: dizgráții
