 | as |
|
| Dizgraţiat [ diz-gra-ţi-at ] VEZI SINONIME PENTRU dizgraţiat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dizgratiat în mai multe dicționareDefinițiile pentru dizgratiat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIZGRAȚIAT: DIZGRAȚIÁT, -Ă, dizgrațiați, -te, adjectiv 1. (În regimurile trecute) Care și-a pierdut bunăvoința sau grația unui monarh, a unei persoane influente, a unui superior etc.; căzut în dizgrație. vezi oropsit, urgisit. Curtezan dizgrațiat. 2. (Neobișnuit) Lipsit de grație, de farmec; dizgrațios. «Însă, dar, pentru că, deoarece»... răsar fără necesitate în scrierile poeților noștri, potopind ideile sub umpluturile lor dizgrațiate. MACEDONSKI, O. IV 40. – Pronunțat: -ți-at. Forme diferite ale cuvantului dizgratiat: dizgratiat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dizgrațiat: dizgrațiát, dizgratiată a [Atestat: VĂCĂRESCUL. istorie 297 / V: (rar) desgdizgratiat, disgdizgratiat / P: dizgratiatți-at / Plural: dizgratiatați, dizgratiate / Etimologie: dizgrația] 1 Care a căzut în dizgrație (1). 2 Care și-a pierdut bunăvoința de care se bucura până atunci. 3 (Înv) Oropsit de soartă Si: urgisit. 4 (Rar) Care are un aspect fizic neplăcut Si: diform, dizgrațios (1), pocit. Forme diferite ale cuvantului dizgratiat: dizgratiată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dizgrațiat: * dizgrațiát, -ă adjectiv și substantiv (în franceză disgracié, despre italiana disgraziato). Căzut din grație, din favoare. figurat Urît orĭ prost. Dizgrațiat al soarteĭ, nenorocit, dezmoștenit. vezi oropsit. Forme diferite ale cuvantului dizgratiat: dizgratiat-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIZGRAȚIAT: DIZGRAȚIÁT dizgratiattă (dizgratiatți, dizgratiatte) învechit 1) vezi A DIZGRAȚIA. 2): dizgratiat de natură pocit; diform. /v. a disgrația Forme diferite ale cuvantului dizgratiat: dizgratiattă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIZGRATIAT' dizgiocádizgrădáreDIZGRAȚIÁdizgrațiáreDIZGRAȚIÁTDIZGRÁȚIEDIZGRAȚIÉREDIZGRAȚIÓSdizgropá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIZGRAȚIAT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dizgraţiat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dizgrațiát, dizgraȚiată a [Atestat: VĂCĂRESCUL. Istorie 297 / V: rar desgdizgraȚiat, disgdizgraȚiat / P: dizgraȚiatți-at / Plural: dizgraȚiatați, dizgraȚiate / Etimologie: dizgrația] 1 Care a căzut în dizgrație 1. DIZGRAȚIÁT dizgraȚiattă dizgraȚiatți, dizgraȚiatte învechit 1 vezi A DIZGRAȚIA. 2: dizgraȚiat de natură pocit; diform. |
GRAMATICA cuvântului DIZGRAȚIAT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dizgraţiat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIZGRAȚIAT poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dizgraţiat? Vezi cuvântul dizgraţiat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dizgraţiat?[ diz-gra-ţi-at ] Se pare că cuvântul dizgraţiat are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vârsta a treia?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
