 | as |
|
| Dizenteric [ di-zen-te-ric ] VEZI SINONIME PENTRU dizenteric PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dizenteric în mai multe dicționareDefinițiile pentru dizenteric din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIZENTERIC: DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din limba franceza dysentérique, latina dysentericus. Forme diferite ale cuvantului dizenteric: dizenteric-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIZENTERIC: DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din limba franceza dysentérique, latina dysentericus. Forme diferite ale cuvantului dizenteric: dizenteric-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIZENTERIC: DIZENTÉRIC dizentericcă (dizentericci, dizentericce) 1) Care ține de dizenterie; propriu dizenteriei. Acces dizenteric. 3) și substantival Care suferă de dizenterie; bolnav de dizenterie. Pacient dizenteric. /<fr. dysentérique, latina dysentericus Forme diferite ale cuvantului dizenteric: dizentericcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dizenteric: dizentéric, dizenterică [Atestat: PONTBRIANT, despre / Plural: dizentericici, dizentericice / Etimologie: franceza dysentérique, lat dysentericus] (Med) 1 a Privitor la dizenterie. 2 a De dizenterie. 3-4 smf, a (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. Forme diferite ale cuvantului dizenteric: dizenterică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIZENTERIC: DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -e, adjectiv De dizenterie, privitor la dizenterie. Simptome dizenterice. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de dizenterie. Forme diferite ale cuvantului dizenteric: dizenteric-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dizenteric: !dizentéric (di-zen-/diz-en-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural dizentérici; adjectiv feminin, substantiv feminin dizentérică, plural dizentérice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dizenteric: dizentéric adjectiv masculin, substantiv masculin (silabe mf. diz-), plural dizentérici; forme singular dizentérică, plural dizentérice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIZENTERIC: DIZENTÉRIC, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme (suferind) de dizenterie. (< limba franceza dysentérique, latina dysentericus) Forme diferite ale cuvantului dizenteric: dizenteric-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIZENTERIC: DIZENTÉRIC, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme (Suferind) de dizenterie. [< limba franceza dysentérique]. Forme diferite ale cuvantului dizenteric: dizenteric-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIZENTERIC' dizdiocátDIZENDOCRINIÁN, -ĂDIZENDOCRINÍEdizéniuDIZENTÉRICDIZENTERÍEdizenterifórmDIZERTÁDIZERTÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIZENTERIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dizenteric dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DIZENTÉRIC dizentericcă dizentericci, dizentericce 1 Care ține de dizenterie; propriu dizenteriei. Acces dizenteric. Pacient dizenteric. Dizentéric, dizenterică [Atestat: PONTBRIANT, despre / Plural: dizentericici, dizentericice / Etimologie: franceza dysentérique, lat dysentericus] Med 1 a Privitor la dizenterie. |
GRAMATICA cuvântului DIZENTERIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dizenteric. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIZENTERIC poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dizenteric? Vezi cuvântul dizenteric desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dizenteric?[ di-zen-te-ric ] Se pare că cuvântul dizenteric are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ îmbinare în baionetă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dizenteric are forma: dizentérici
La singular substantivul dizenteric are forma: dizentérică
