 | as |
|
| Dimineaţă [ di-mi-nea-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU dimineaţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diz dimineata în mai multe dicționareDefinițiile pentru diz dimineata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIMINEAȚĂ: DIMINEÁȚĂ, dimineți, substantiv feminin Partea de la început a zilei (din zori pînă la prînz). Dimineața ardea sub răsăritul roșu și plin al soarelui. PREDA, Î. 143. Un soare superb anunță dimineața. SAHIA, N. 27. Mi se înfățișează, fîlfîind in văzduhul senin al unei dimineți de primăvară, zboruri albe de porumbei. M. I. CARAGIALE, C. 72. Căci era boboc de trandafir din luna lui mai scăldat în roua dimineții. CREANGĂ, P. 276. • figurat Cred în dimineața acestui început Și-n flamura întinsă spre luminosul mîine. TULBURE, vezi R. 26. Se stinge-n mine A iubirii dimineață. ISAC, O. 31. Mă-ntunec și îngheț Cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineți. EMINESCU, O. I 114. • locuțiune adjectiv De dimineață = care se petrece în partea de la început a zilei. Însuratul de tînăr și mîncarea de dimineață n-au greș. NEGRUZZI, S. I 251. • Locuţiune adverbiala De dimineață = a) (uneori precedat de adverbele «foarte», «tare», «cît»,«cît mai», «așa» etc.) în momentul cînd începe ziua, cînd se face ziuă, în zori, dis-de-dimineață, (foarte) devreme. Mîine de dimineață slobod cireada în luncă. GALACTION, O. I 46. Eu m-am deprins să mă scol de dimineață. CAMIL PETRESCU, U. N. 199. La drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 115. Cine te-au trezit așa de dimineață? NEGRUZZI, S. I 146; b) din momentul cînd începe ziua, de cînd se face ziuă. Ziua bună se cunoaște de dimineață. Spre dimineață = aproape de dimineață. Cam de obicei, spre dimineață, se lăsa cu bătaie. M. I. CARAGIALE, C. 61. (Rar) De cu dimineață = de cînd se face ziuă, dis-de-dimineață. Am trecut de cu dimineață pe la dînsul. C. PETRESCU, R. DR. 129. În faptul dimineții = în zori de zi. În faptul dimineții ciocîrlia începu să cînte. ISAC, O. 222. Mergi, dragă, cîntînd vesel ca paserea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, P. I 139. • Expresia: Bună dimineața! sau (popular) dimineața bună! formulă de salut. A umbla cu bună-dimineața = a) a umbla cu moș-ajunul; b) (glumeț și ironic) a umbla fără treabă de la un vecin la altul. • Compus: (botanică) bună-dimineața = zorea. ♦ (Adverbial) a) (în forma dimineața) În timpul dimineții. Dacă plecăm la miezul nopții, tocmai bine ajungem dimineața în oraș. DAVIDOGLU, O. 51. Dimineața, pînă-n zori, Va pleca cel mai viteaz dintre feciori. BENIUC, vezi 142. Vîrgolici trebuia să sosească de la Neamț cu diligența de 8 dimineața. HOGAȘ, DR. II 131. • (Urmat de adjective demonstrative) Știam c-ai să vii dimineața asta la mine! IBRĂILEANU, A. 93. • (În forma dimineață, după adverbele de timp «azi» sau «astăzi», «mîine», «poimîine», «ieri», «alaltăieri») Noi stăm cu zăvoarele trase de azi dimineață. CAMILAR, N. I 72. Sufletul mi-a ieșit ieri dimineață alergînd după el. SEBASTIAN, T. 24. b) (În forma dimineața) În fiecare dimineață. Bietul doctor mi-a recomandat un litru de lapte de capră dimineața. CAMIL PETRESCU, B. 195. c) (În forma dimineață, precedat de adverbele «mai» sau «foarte», «tare») Mai (sau foarte) devreme. Se socotea cum ar face să scape a doua zi mai dimineață cătră Păuna Mare. SADOVEANU, P. M. 142. • (Urmat de «tare») Cînd ieșise din ogradă, dimineață tare, pusese în portiță un băț, semn că nu-i nimeni acasă. CAMILAR, TEM. 130. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dimineață: dimineáță forme, plural ețĭ (vechi demă-, demî-, demineață, și mîneață, despre mine). Timpu cînd răsare soarele. Pin ext. Timpu de la răsăritu soareluĭ pînă la amează Azĭ dimineață, dimineața zileĭ în care sîntem. Buna dimineața (îld. bună dimineață, subînț. îțĭ doresc), formulă de salutare dimineață. Des de dimineață. vezi dins. adverb Dimineața, în timpu diminețeĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIMINEAȚĂ: DIMINEÁȚĂ dimineataéți forme Interval de timp între zori și până la prânz; prima parte a zilei. • De dimineata (de) la începutul zilei. Spre dimineata înainte de a se zori. În faptul dimineataeții în zori de zi. Mai de dimineata mai devreme. [silabe -nea-] /cf. italiana domani, limba franceza demain Forme diferite ale cuvantului dimineata: dimineataéți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIMINEAȚA: DIMINEÁȚA adverb În timpul dimineții; în fiecare dimineață. [silabe -nea-] /cf. italiana domani, limba franceza demain Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dimineață: dimineață forme timpul de când răsare soarele până la amiazi. [latina *DEMANITIA (din MANE, dimineață)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dimineață: dimineáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat diminéții; plural diminéți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dimineață: dimineáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat diminéții; plural diminéți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dimineața: *dimineáța adverb (nu mănâncă dimineata) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Dimineața: Dimineața ≠ seara Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIZ DIMINEATA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Dimineața Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dimineața dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DIMINEÁȚĂ dimineațaéți forme Interval de timp între zori și până la prânz; prima parte a zilei. • De dimineața de la începutul zilei. Spre dimineața înainte de a se zori. În faptul dimineațaeții în zori de zi. Mai de dimineața mai devreme. *dimineáța adverb nu mănâncă dimineața. |
GRAMATICA cuvântului Dimineața? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dimineața. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Dimineața poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE dimineaţă? Vezi cuvântul dimineaţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dimineaţă?[ di-mi-nea-ţă ] Se pare că cuvântul dimineaţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Dimineața Inţelegi mai uşor cuvântul dimineața dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De dimineață = care se petrece în partea de la început a zilei Locuţiune adverbiala De dimineață = a uneori precedat de adverbele «foarte», «tare», «cît»,«cît mai», «așa» etc Spre dimineață = aproape de dimineață Rar De cu dimineață = de cînd se face ziuă, dis-de-dimineață În faptul dimineții = în zori de zi A umbla cu bună-dimineața = a a umbla cu moș-ajunul; b glumeț și ironic a umbla fără treabă de la un vecin la altul Compus: botanică bună-dimineața = zorea |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi în neglijeu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dimineață are forma: diminéți
