 | as |
|
| Divinatoriu [ di-vi-na-to-riu ] VEZI SINONIME PENTRU divinatoriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului divinatoriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru divinatoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIVINATÓRIU: DIVINATÓRIU, -IE, divinatorii, adjectiv (livresc) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. – Din limba franceza divinatoire. Forme diferite ale cuvantului divinatoriu: divinatoriu-ie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIVINATÓRIU: DIVINATÓRIU, -IE, divinatorii, adjectiv (livresc) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. – Din limba franceza divinatoire. Forme diferite ale cuvantului divinatoriu: divinatoriu-ie Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIVINATÓRIU, -IE: DIVINATÓRIU, -IE adjectiv ((livresc)) Referitor la divinație, care ajută la ghicit. [pronume -riu. / < limba franceza divinatoire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru divinatoriu: divinatóriu (livresc) [riu pronume rĭu] adjectiv masculin, forme divinatórie (-ri-e); plural m. și forme divinatórii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru divinatoriu: divinatóriu adjectiv masculin [-riu pronume riu], forme divinatórie (silabe -ri-e); plural m. și forme divinatórii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIVINATÓRIU: DIVINATÓRIU, -IE adjectiv referitor la divinație. (< limba franceza divinatoire) Forme diferite ale cuvantului divinatoriu: divinatoriu-ie Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru divinatoriu: divinatoriu a. privitor la divinațiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru divinatoriu: divinatóriu, divinatoriuie a vezi divinator1 Forme diferite ale cuvantului divinatoriu: divinatoriuie Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIVINATORIU' divinátDIVINÁȚIEdivinațiúnedivinatórDIVINATÓRIUDIVINITÁTEDIVINIZÁDIVINIZÁREDIVINIZÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL divinatoriu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului divinatoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Divinatóriu, divinatoriuie a vezi divinator1. |
GRAMATICA cuvântului divinatoriu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului divinatoriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul divinatoriu poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE divinatoriu? Vezi cuvântul divinatoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul divinatoriu?[ di-vi-na-to-riu ] Se pare că cuvântul divinatoriu are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: țap ispășitor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
