 | as |
|
| Divinator [ di-vi-na-tor ] VEZI SINONIME PENTRU divinator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului divinator în mai multe dicționareDefinițiile pentru divinator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru divinator: divinatór1, divinatoroáre a [Atestat: NEGULICI / V: divinatoriu, devidivinator / Plural: divinatori, divinatoroáre / Etimologie: franceza divinatoire] 1-2 Privitor la divinație (1-2). 3-4 Care aparține divinației (1-2). 5 Care are darul divinației (1). 6 Care ajută la divinație (1). Forme diferite ale cuvantului divinator: divinatoroáre Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru divinator: divinatór2, divinatoroáre substantiv masculin și feminin [Atestat: HELIADE, O. II, 179 / V: devidivinator / Plural: divinatori, divinatoroáre / Etimologie: franceza divinateur, lat divinator, -oris] Persoană înzestrată cu darul divinației (1). Forme diferite ale cuvantului divinator: divinatoroáre Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIVINATÓR: DIVINATÓR, -OÁRE substantiv masculin forme cel care are facultatea de a divina. (< limba franceza divinateur, latina divinator) Forme diferite ale cuvantului divinator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru divinator: * divinatór, -oáre adjectiv și substantiv (latina divinator). Rar. Gîcitor. Forme diferite ale cuvantului divinator: -oáre prinț Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru divinator: divinator a. care prevede, pătrunzător: spirit divinator. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru divinator: divinatór substantiv masculin, plural divinatóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIVINATOR' divináredivinátDIVINÁȚIEdivinațiúnedivinatórDIVINATÓRIUDIVINITÁTEDIVINIZÁDIVINIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL divinator Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului divinator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Divinatór1, divinatoroáre a [Atestat: NEGULICI / V: divinatoriu, devidivinator / Plural: divinatori, divinatoroáre / Etimologie: franceza divinatoire] 1-2 Privitor la divinație 1-2. Divinatór2, divinatoroáre substantiv masculin și feminin [Atestat: HELIADE, O. II, 179 / V: devidivinator / Plural: divinatori, divinatoroáre / Etimologie: franceza divinateur, lat divinator, -oris] Persoană înzestrată cu darul divinației 1. |
GRAMATICA cuvântului divinator? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului divinator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul divinator poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE divinator? Vezi cuvântul divinator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul divinator?[ di-vi-na-tor ] Se pare că cuvântul divinator are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Până la sau într-un capăt de ață?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul divinator are forma: divinatóri
