 | as |
|
| Divin [ di-vin ] VEZI SINONIME PENTRU divin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului divin în mai multe dicționareDefinițiile pentru divin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIVIN: DIVÍN, -Ă, divini, -e, adjectiv 1. (În concepția mistică) Considerat că ar proveni de la dumnezeu sau de la zei; în felul lui dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni, în slujba sau pentru preamărirea lui dumnezeu; bisericesc, religios. Serviciu divin. 2. figurat Înzestrat cu însușiri superioare; minunat, admirabil, încîntător. Critica... nu trebuie să strivească, între tîmplele strîmte ale logicii după care se conduce proza, divinul zbor al poeziei. MACEDONSKI, O. IV 83. Părea că geniul divinului. Shakespeare respirase asupra pămîntului un nou înger lunatec, o nouă Ofelia. EMINESCU, N. 47. Fă dar numele-ți să treacă Între numele divine, Celor ce au fost ai lumei Nobili făcători de bine. ALEXANDRESCU, M. 166. Forme diferite ale cuvantului divin: divin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru divin: divín, divină [Atestat: SĂULESCU, HR. I, 244/19 / Plural: divini, divine / Etimologie: franceza divin, it divino, lat divinus] 1-2 a Care emană de la divinitate (1-2). 3-4 a Care aparține divinității (1-2). 5-6 a Care este asemenea divinității (1-2). 7-8 a Privitor la divinitate (1-2). 9-10 a Care reprezintă divinitatea (1-2). 11 a (Bis; despre servicii, slujbe etc.) Care se face în cinstea divinității (2) Si: bisericesc, religios. 12 a (Fig) Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale Si: minunat. 13 a (Fig) Care atinge perfecțiunea. 14 a (Fig) Sfânt. 15 substantiv masculin plural (Îvr; îs) Arta divinilor Divinație (1). Forme diferite ale cuvantului divin: divină Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIVIN: DIVÍN divină (divini, divine) 1) (în concepțiile religioase) Care se consideră că provine de la Dumnezeu sau de la zei; din cer; dumnezeiesc; ceresc. Dar divin. 2) Care este caracteristic pentru Dumnezeu și zeități; dumnezeiesc. Putere divină. Har divin. 3) Care este menit să-l slăvească pe Dumnezeu. Serviciu divin. Carte divină. 4) figurat Care este uimitor de frumos; splendid; celest. Frumusețe divină. Melodie divină. /<fr. divin, latina divinus Forme diferite ale cuvantului divin: divină Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIVIN: DIVÍN, -Ă, divini, -e, adjectiv 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. figurat Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat. Voce divină. – Din limba franceza divin, latina divinus. Forme diferite ale cuvantului divin: divin-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIVIN: DIVÍN, -Ă, divini, -e, adjectiv 1. Provenit de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. figurat Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat. Voce divină. – Din limba franceza divin, latina divinus. Forme diferite ale cuvantului divin: divin-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIVIN: DIVIN adjectiv (termen bisericesc) 1. ceresc, dumnezeiesc, sfînt, (livresc) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (popular) sînt, (învechit) minunat, preaînalt. (Pronia divin.) 2. ceresc, dumnezeiesc, providențial. (Dar divin.) 3. bisericesc, religios. (Serviciu divin.) 4. sacramental, sacru, sfînt. (Lucrurile divin.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru divin: * divín, -ă adjectiv (latina divinus = divus, div, divin, despre deus, zeŭ). Dumnezeĭesc, zeĭesc: bunătate divină. Care se datorește luĭ Dumnezeŭ, unuĭ zeŭ: cult divin. figurat Excelent, perfect. adverb În mod divin, ca Dumnezeŭ: a cînta divin. Forme diferite ale cuvantului divin: divin-ă prinț divin Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru divin: divin a. 1. ce vine dela D-zeu: putere divină; 2. relativ la D-zeu: serviciu divin; 3. pus în rândul zeilor: divinul August; 4. figurat mai presus de natură, excelent, perfect în felul său: o carte divină. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIVIN: DIVÍN, -Ă adjectiv 1. Dumnezeiesc; de zeu, de la zei. ♦ Făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (figurat) Minunat, splendid, încântător. [conform latina divinus, limba franceza divin, italiana divino]. Forme diferite ale cuvantului divin: divin-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIVIN: DIVÍN, -Ă adjectiv 1. dumnezeiesc; de la zei. • făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (figurat) minunat, splendid, încântător. (< limba franceza divin, latina divinus) Forme diferite ale cuvantului divin: divin-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru divin: divín adjectiv masculin, plural divíni; forme singular divínă, plural divíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru divin: divín adjectiv masculin, plural divíni; forme divínă, plural divíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DIVIN: DIVÍN adjectiv, adverb vezi minunat, splendid, superb. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru divin: divin adjectiv, adverb vezi MINUNAT. SPLENDID. SUPERB. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Divin: Divin ≠ profan Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIVIN' dividéndădividéntDIVÍDEREdividiruíDivindivinádivinăciúnedivinaméntedivináre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Divin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului divin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Divín, divină [Atestat: SĂULESCU, HR. I, 244/19 / Plural: divini, divine / Etimologie: franceza divin, it divino, lat divinus] 1-2 a Care emană de la divinitate 1-2. 15 substantiv masculin plural Îvr; îs Arta divinilor Divinație 1. DIVÍN divină divini, divine 1 în concepțiile religioase Care se consideră că provine de la Dumnezeu sau de la zei; din cer; dumnezeiesc; ceresc. Dar divin. Putere divină. Har divin. Serviciu divin. Carte divină. Frumusețe divină. Melodie divină. Pronia divin. Dar divin. Serviciu divin. Lucrurile divin. Pronia divin. Serviciu divin. |
GRAMATICA cuvântului Divin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului divin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Divin poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE divin? Vezi cuvântul divin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul divin?[ di-vin ] Se pare că cuvântul divin are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Divin Inţelegi mai uşor cuvântul divin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe* divín, -ă adjectiv latina divinus = divus, div, divin, despre deus, zeŭ |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Divin |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Haboca substantiv feminin regional; în locuțiune adverbiala cu haboca?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
