 | as |
|
| Divergență [ di-ver-gen-ță ] VEZI SINONIME PENTRU divergență PE ESINONIME.COM definiția cuvântului divergenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru divergenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru divergență: divergénță substantiv feminin [Atestat: I. GOLESCU, C. / V: (rar) divergentagindivergenta, divergentavirdivergenta / Plural: divergentațe / Etimologie: franceza divergence, lat divergentia] 1-3 Proprietate a unor linii geometrice, a unor raze și fascicule luminoase, a unor sisteme optice etc. de a fi divergente (1-3). 4 (Mat) Proprietate a unor șiruri de numere de a nu avea o sumă determinată a termenilor săi. 5 (Mat) Mărime a unui câmp vectorial egală cu suma derivatelor parțiale ale componentelor vectorului într-un punct dativ 6 Dezacord de opinii, de concepții de atitudine. 7 (Pex) Neînțelegere. 8 (despre o parte a unui complet de judecată; îe) A face (sau a fi în) divergenta A-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate. 9 (Big; îs) divergentaa caracterelor Proces de formare a speciilor noi de plante sau animale pornind de la o anumită formă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIVERGENȚĂ: DIVERGENȚĂ s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, verb reflexiv:ajbă, zîzanie, (învechit și popular) price, pricină, sfadă, (popular și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (popular) harță, (învechit și regional) pricaz, scîrbă, toi, (regional) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Moldova și Transilvania) poară, (Bucovina și Transilvania) șcort, (învechit) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism învechit) filonichie, (figurat) ciocnire. (divergenta dintre două persoane.) 2. neînțelegere, (livresc figurat) fricțiune. (Mai există unele divergenta între părți.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIVERGENȚĂ: DIVERGÉNȚĂ, divergențe, substantiv feminin 1. Deosebire de păreri, de concepții, de atitudini; nepotrivire, neînțelegere. Divergențe pot exista și între membrii uneia și aceleiași grupări politice, cu atît mai mult între state destul de deosebite ca structură; esențial este însă spiritul de colaborare și voința de a rezolva toate problemele prin buna înțelegere. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 8. • Expresia: (Despre o parte a unui complet de judecători) A face (sau a fi în) divergență = a avea păreri deosebite asupra unei pricini judecate. 2. (matematică) Proprietatea unor drepte de a pleca dintr-un punct în direcții diferite. ♦ Proprietatea unei serii de a nu avea o sumă determinată a termenilor ei. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIVERGENȚĂ: DIVERGÉNȚĂ, divergențe, substantiv feminin 1. Deosebire, dezacord de păreri, de concepții, de atitudini; prin extensie neînțelegere. • Expresia: A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate. 2. Proprietatea unor linii geometrice, unor raze și fascicule luminoase, unor sisteme optice etc. de a fi divergente. ♦ (matematică) Mărime a unui câmp vectorial egală cu suma derivatelor parțiale ale componentelor vectorului într-un punct dativ – Din limba franceza divergence, latina divergentia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIVERGENȚĂ: DIVERGÉNȚĂ, divergențe, substantiv feminin 1. Deosebire, dezacord de păreri, de concepții, de atitudini; prin extensie neînțelegere. • Expresia: A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate. 2. Proprietatea unor linii geometrice, unor raze și fascicule luminoase, unor sisteme optice etc. de a fi divergente. ♦ (matematică) Mărime a unui câmp vectorial egală cu suma derivatelor parțiale ale componentelor vectorului într-un punct dativ – Din limba franceza divergence, latina divergentia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIVERGENȚĂ: DIVERGÉNȚĂ substantiv feminin 1. deosebire, opoziție de păreri, de concepții etc.; (prin extensie) neînțelegere, conflict. 2. proprietate a unui fascicul de radiații pornind din același punct de a-și mări secțiunea. • însușire a unui sistem optic (lentilă, oglindă) de a transforma fasciculele paralele sau convergente în fascicule divergente. 3. (biologie) deosebire între indivizi, specii etc. în procesul de adaptare la condiții variate de mediu, în lupta pentru viață. 4. (matematică) proprietate a unei serii de a fi divergentă. (< limba franceza divergence, latina divergentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIVERGENȚĂ: DIVERGÉNȚĂ substantiv feminin 1. Deosebire, opoziție de păreri, de concepții etc.; (prin extensie) neînțelegere. 2. Stare a două raze, a două drepte care se îndepărtează mereu una de alta. ♦ (matematică) Proprietate a unei serii de a nu avea o sumă determinată a termenilor săi. [conform limba franceza divergence, italiana divergenza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIVERGENȚĂ: DIVERGÉNȚĂ divergentae forme 1) Caracter divergent. 2) Nepotrivire de păreri, concepții; contrazicere. /<fr. divergence, latina divergentia Forme diferite ale cuvantului divergenta: divergentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru divergență: divergență forme 1. starea a două linii divergente; 2. figurat opozițiune de sentimente sau de opiniuni. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru divergență: divergénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat divergénței; plural divergénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru divergență: divergénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat divergénței; plural divergénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Divergență: Divergență ≠ acord, convergență Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIVERGENTA' divăríțădíverDIVÉRGEDIVERGÉNTDIVERGÉNȚĂdiverghéntdivergíntdivergínțădiveríță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Divergență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului divergență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / V: rar divergențăgindivergență, divergențăvirdivergență / Plural: divergențățe / Etimologie: franceza divergence, lat divergentia] 1-3 Proprietate a unor linii geometrice, a unor raze și fascicule luminoase, a unor sisteme optice etc. 8 despre o parte a unui complet de judecată; îe A face sau a fi în divergență A-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate. 9 Big; îs divergențăa caracterelor Proces de formare a speciilor noi de plante sau animale pornind de la o anumită formă. Divergență dintre două persoane. Mai există unele divergență între părți. DIVERGÉNȚĂ divergențăe forme 1 Caracter divergent. Mai există unele divergență între părți. |
GRAMATICA cuvântului Divergență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului divergență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Divergență poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE divergență? Vezi cuvântul divergență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul divergență?[ di-ver-gen-ță ] Se pare că cuvântul divergență are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Divergență Inţelegi mai uşor cuvântul divergență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Despre o parte a unui complet de judecători A face sau a fi în divergență = a avea păreri deosebite asupra unei pricini judecate A face sau a fi în divergență = despre o parte a unui complet de judecată a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate A face sau a fi în divergență = despre o parte a unui complet de judecată a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Divergență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Conjuncție adversativă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul divergență are forma: divergénțe
