 | as |
|
| Divan [ di-van ] VEZI SINONIME PENTRU divan PE ESINONIME.COM definiția cuvântului divan tacm în mai multe dicționareDefinițiile pentru divan tacm din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIVAN: DIVÁN, divane și divanuri, substantiv neutru I. Un fel de canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi. M-am întins pe divanul din odăița mea. SADOVEANU, N. forme 96. Lungiți pe divanurile moi, căpitanul Mincu și doctorul Barbă-Roșie fumau, adînciți în cetirea gazetelor proaspete, aduse de vaporul poștal. BART, E. 173. Abu-Hasan, întins frumos pe divan, a dormit pînă a doua zi foarte tîrziu. CARAGIALE, P. 145. Plosca pe masă punea, Pe divan se așeza. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 489. • (Poetic) Toamna și-a-ntins melancolia Pe-a dealurilor scunde divanuri mici de aur. PERPESSICIUS, S. 26. II. 1. (În Turcia din timpul sultanilor și în țările aservite ei) Consiliu compus din sfetnicii tronului, cu atribuții politice, administrative și juridice. În ziua aceea au venit la curte... pețitorii unui fecior de boier mare, sfetnic al divanului. GALACTION, O. I 70. Împăratul porunci să se adune divanul. ISPIRESCU, L. 117. Curtea lui Suleiman se umpluse de străini venetici, care-și lepădase vechea credință și ajunsese la înalte dregătorii, atît în divan cît și la ordie. ODOBESCU, S. A. 126. • Divan ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea țărilor romîne. Între țăranii fruntași care au luat parte împreună cu boierii, cu episcopii și cu mitropolitul țării la divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era și Moș Ioan Roată. CREANGĂ, A. 151. ♦ Adunare, ședință a consiliului de stat. Boierii soseau la divan, cei mai mulți călări. SADOVEANU, Z. C. 82. [Ciocoii] fur în ziua mare În divan, în adunare; Fără frică de robie, De bătaie, pușcărie; Căci ei sînt privilegiați Și de pravili apărați. BOLLIAC, O. 184. • Expresia: A ține (sau a sta, a ședea la) divan = a ține consiliu; prin extensie a sta de vorbă, a sta la taifas. De prin morminte umbre mari se scoală... Și țin divan sub bolțile surpate. IOSIF, P. 24. ♦ Sală, clădire în care se adunau odinioară membrii consiliului de stat; prin extensie loc de adunare și consfătuire. Părul din mijlocul satului era odinioară... divanul unde sfătuia satul. RUSSO, O. 119. Și mi-l duc într-un divan, Unde domnul cu caftan... Sta culcat pe-un buzdugan, Lîng-un grec țarigradean. ALECSANDRI, P. P. 89. 2. (Învechit) Judecată, proces. Nimeni din voi nu se plînge că din cuib a fost gonit... Sau că n-a putut să roază de frica verb reflexiv:unui dușman Pergamentele antice, condicile de divan. ALEXANDRESCU, M. 208. Vinde-ți maică rochița Și-mi descuie temnița, Vinde-ți maică tulpanu Și-mi așază divanu. SEVASTOS, C. 274. • Expresia: A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). Nu-ți tot bate gioc de mine, C-a veni vara ca mîine De te-oi prinde-n lunca mare Să-ți fac divan pe spinare. ALECSANDRI, P. P. 260. III. Denumire obișnuită în Orientul apropiat și mijlociu, a unor colecții de poezii așezate în ordinea alfabetică a rimelor; culegere de poezii care imită poezia orientală; culegere de narațiuni. «Divanul persian» este titlul unei opere de Mihail Sadoveanu. ▭ Întăi, divanurile acestea s-au ținut la India, pe urmă... au ajuns în forme schimbate la apuseni, fie în latinește, fie în limbile proaste. SADOVEANU, despre P. 5. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru divan: diván sn [Atestat: M. COSTIN, O. 89 / Plural: divane, divanuri / Etimologie: tc divan] 1 (În Imperiul Otoman) Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari. 2 (În Țările Române) Consiliu format din reprezentanții marii boierimi și din înalți dregători care luau parte, alături de domnitor, la conducerea țării Si: sfat domnesc. 3 (Pex) Ședință a divanului (2). 4 Sală în care se adunau membrii divanului (2). 5 (Pex) Sediu al divanului (2). 6 (Pgn) Loc de adunare și de consfătuire. 7 (Pgn) Curte domnească sau boierească. 8 (Înv; îe) A sta divan A avea o atitudine respectuoasă și solemnă. 9 (Reg) Flecăreală. 10 (Jur; înv) Judecată. 11 (Pex; înv) Judecătorie. 12 (Pop; irn; îe) A face (cuiva) divan pe spinare A bate (pe cineva). 13 (Înv; îs) -ul cel de pe urmă Judecata de apoi. 14 Canapea fără spătar, de obicei mai lată și puțin ridicată de la pământ, pe care se poate ședea sau dormi. 15 (Fam; fig; îe) A se sui pe divan A se obrăznici. 16 (Îvr) Banc de lucru pentru cizmar Si: bedreag. 17 (Reg) Tejgheaua tâmplarului. 18 Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental. 19 (Pex) Culegere de poezii care imită poeziile orientale. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru divan: diván (-nuri), substantiv neutru – 1. Canapea, pat turcesc. – 2. Consiliu, sfat. Mr. divane. limba turcă divan (Roesler 591; Șeineanu, II, 158; Lokotsch 526), din arab. diwān › spaniolă aduana (Egiulaz 61); conform limba neogreacă διβάνι, ντβάνι, limba bulgară, limba sârbă divan, limba franceza divan, spaniolă diván. În Principate, la începutul secolul XIX, divanul cuprindea: a) Divanul judecătoresc, tribunal civil și contencios; b) Al doilea Departament, pentru cauze mai puțin însemnate; c) Departamentul Trebilor străine, Afacerile Externe; d) Departamentul Afacerilor criminale, tribunal criminal. derivat divăni, verb (Transilvania, Banat, a vorbi, a sta la taifas; a se sfătui), din limba sârbă divaniti; divanist, adjectiv (care aparține divanului); divanit, adjectiv (propriu tribunalului). Comp. divan-ceauș, substantiv masculin (ștafeta divanului); divan-chiatip, substantiv masculin (copistul divanului); divan-efendi, substantiv masculin (secretarul divanului); divan-sarai, substantiv neutru (palatul divanului), din limba turcă Forme diferite ale cuvantului divan: -nuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru divan: * diván n., plural urĭ și e (în turcă [despre persoană] divan, de unde și limba neogreacă diváni, scris ntiváni). Pat de lemn lung înșirat pe lîngă părețĭ. Sala de consiliŭ și consiliu sultanuluĭ. Sala de consiliŭ și consiliu domnuluĭ la Românĭ în timpu Fanarioților (Acest consiliŭ era șĭ tribunal suprem). Culegere de poeziĭ orientale: divanu luĭ Hafiz. Divanu judecătoresc, curtea de apel după anu 1831. Divanu domnesc, curtea de casațiune după 1831, Divanu ad hoc (orĭ special), adunările naționale constituite în București și Iași la 1857 ca să arate Eŭropeĭ dorințele poporuluĭ. Fam. Rar. A sta la (saŭ de) divan, a sta la taĭfas, a sta de vorbă. A sta divan, a asculta atent. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIVAN: DIVÁN, divane, substantiv neutru I. Canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi. II. 1. (În Imperiul Otoman) Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari; (în țările românești) sfat domnesc. • Divan ad-hoc vezi ad-hoc. ♦ Adunare, ședință a divanului (II 1). ♦ Sală, clădire în care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; prin generalizare loc de adunare și de consfătuire. 2. (învechit) Judecată, proces. • Expresia: (Glumeț) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental. [plural și: divánuri] – Din limba turcă divan. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIVAN: DIVÁN, divane, substantiv neutru I. Canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi. II. 1. (În Imperiul Otoman) Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari; (în Țările Române) Sfat Domnesc. • Divan ad-hoc vezi ad-hoc. ♦ Adunare, ședință a divanului (II 1). ♦ Sală, clădire în care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; prin generalizare loc de adunare și de consfătuire. 2. (învechit) Judecată, proces. • Expresia: (Glumeț) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental. [plural și: divanuri] – Din limba turcă divan. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru divan: divan n. 1. od., pat de scânduri înfundat, larg și puțin ridicat (ținând loc în vechile case boierești de pat, canapea, fotoliu, scaune); 2. azi, pat așternut cu covoare: un divan moale ca bumbacul Hristos [în turcă DIVAN]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIVAN: DIVÁN divane n. 1) Canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi. 2) (în Moldova și în Muntenia medievală) Sfat domnesc. 3) Adunare, ședință a acestui sfat. /<turc. divan Forme diferite ale cuvantului divan: divane Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIVAN: DIVAN substantiv (istorie) consiliu, sfat, (învechit) scaun, tănaci. (divan domnesc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru divan: diván (canapea fără spătar) substantiv neutru, plural diváne/divánuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru divan: divan n. culegere de poezii orientale: Divanul lui Hafiz. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru divan: divan substantiv verbal ACȚIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru divan: diván substantiv neutru, plural diváne/divánuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Divan: *Diván (sfat domnesc) substantiv propriu n. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DIVAN: DIVÁN substantiv verbal sfat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIVAN TACM' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIVAN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului divan dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 89 / Plural: divane, divanuri / Etimologie: tc divan] 1 În Imperiul Otoman Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari. 8 Înv; îe A sta divan A avea o atitudine respectuoasă și solemnă. 12 Pop; irn; îe A face cuiva divan pe spinare A bate pe cineva. 15 Fam; fig; îe A se sui pe divan A se obrăznici. DIVÁN divane n. Divan domnesc. |
GRAMATICA cuvântului DIVAN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului divan. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIVAN poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE divan? Vezi cuvântul divan desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul divan?[ di-van ] Se pare că cuvântul divan are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL DIVAN Inţelegi mai uşor cuvântul divan dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Divan ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 la Iași și la București și au cerut unirea țărilor romîne A ține sau a sta, a ședea la divan = a ține consiliu; prin extensie a sta de vorbă, a sta la taifas A face cuiva divan pe spinare = a bate pe cineva Glumeț A face cuiva divan pe spinare = a bate pe cineva Glumeț A face cuiva divan pe spinare = a bate pe cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DIVAN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Limbă analitică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul divan are forma: diváne/divánuri
