 | as |
|
| Distinctiv [ dis-tinc-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU distinctiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului distinctiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru distinctiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru distinctiv: distinctív, distinctivă a [Atestat: HELIADE, O. II, 68 / V: distinctivntív, (îvr) dinsdistinctiv / Plural: distinctivi, distinctive / Etimologie: franceza distinctif] 1 Care caracterizează în mod exclusiv Si: caracteristic, distinct (1). 2 Prin care un lucru se deosebește de altul. 3 Care servește pentru recunoaștere. Forme diferite ale cuvantului distinctiv: distinctivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISTINCTIV: DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adjectiv Care caracterizează un lucru în chip exclusiv, prin care un lucru se distinge, se deosebește, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. Note distinctive. Forme diferite ale cuvantului distinctiv: distinctiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISTINCTIV: DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adjectiv Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din limba franceza distinctif. Forme diferite ale cuvantului distinctiv: distinctiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISTINCTIV: DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adjectiv Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din limba franceza distinctif. Forme diferite ale cuvantului distinctiv: distinctiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISTINCTIV: DISTINCTIV adjectiv caracteristic, definitoriu, distinct, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (învechit) însușit. (Notă, trăsătură distinctiv.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISTINCTIV: DISTINCTÍV distinctivă (distinctivi, distinctive) (despre semne, trăsături) Care distinge; caracteristic; tipic; propriu; specific. /<fr. distinctif Forme diferite ale cuvantului distinctiv: distinctivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru distinctiv: * distinctív, -ă adjectiv (despre disting; limba franceza distinctif). Care servește la distincțiune: semn distinctiv. Forme diferite ale cuvantului distinctiv: distinctiv-ă prinț distinctiv Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru distinctiv: distinctív adjectiv masculin (silabe -tinc-), plural distinctívi; forme singular distinctívă, plural distinctíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTINCTIV: DISTINCTÍV, -Ă adjectiv Care distinge. ♦ Deosebitor, caracteristic. [< limba franceza distinctif]. Forme diferite ale cuvantului distinctiv: distinctiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru distinctiv: distinctív (-tinc-tiv) adjectiv masculin, plural distinctívi; forme distinctívă, plural distinctíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTINCTIV: DISTINCTÍV, -Ă adjectiv care distinge; caracteristic. (< limba franceza distinctif) Forme diferite ale cuvantului distinctiv: distinctiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru distinctiv: distinctiv a. ce servă a distinge: semn distinctiv. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISTINCTIV' DISTÍNCTDISTÍNCȚIEdistinctioDISTINCȚIÚNEDISTINCTÍVdistindedistingáDISTÍNGEDISTÍNGERE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISTINCTIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului distinctiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Distinctív, distinctivă a [Atestat: HELIADE, O. II, 68 / V: distinctivntív, îvr dinsdistinctiv / Plural: distinctivi, distinctive / Etimologie: franceza distinctif] 1 Care caracterizează în mod exclusiv Si: caracteristic, distinct 1. Notă, trăsătură distinctiv. DISTINCTÍV distinctivă distinctivi, distinctive despre semne, trăsături Care distinge; caracteristic; tipic; propriu; specific. |
GRAMATICA cuvântului DISTINCTIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului distinctiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISTINCTIV poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE distinctiv? Vezi cuvântul distinctiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul distinctiv?[ dis-tinc-tiv ] Se pare că cuvântul distinctiv are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISTINCTIV |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da de dracu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
