 | as |
|
| Distinct [ dis-tinct ] VEZI SINONIME PENTRU distinct PE ESINONIME.COM definiția cuvântului distinct în mai multe dicționareDefinițiile pentru distinct din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISTINCT: DISTINCT adjectiv, adverb 1. adjectiv deosebit, diferit, (învechit și popular) osebit. (Două cete, două grămezi distinct.) 2. adjectiv aparte, deosebit, separat, special. (Secția ocupă o clădire distinct.) 3. adjectiv deosebit, diferit, separat, (învechit și regional) chilin. (Problemele impun rezolvări distinct.) 4. adjectiv caracteristic, definitoriu, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic, (învechit) însușit. (Notă, trăsătură distinct.) 5. adjectiv clar, deslușit, evident, lămurit, limpede, precis, (învechit) apriat, chiar, (figurat) curat. (O imagine distinct; o pronunție distinct.) 6. adverb bine, clar, deslușit, lămurit, limpede, (regional) răzvedit. (A vedea distinct.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru distinct: distínct, distinctă [Atestat: HELIADE, O. II, 147 / V: destímp, distinctntiv, (îvr) desdistinct / Plural: distinctcți, distincte / Etimologie: lat distinctus, franceza distinct] 1 a Care se deosebește (de altceva sau de altcineva) prin anumite trăsături proprii Si: deosebit, diferit, distinctiv, (rar) distins (4), (îvp) osebit. 2-3 a, av Care se distinge bine cu simțurile Si: clar, deslușit, evident, limpede. 4-5 a, av Care este ușor de înțeles Si: evident, lămurit. 6 a (Îvr) Distins. Forme diferite ale cuvantului distinct: distinctă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISTINCT: DISTÍNCT, -Ă, distincți, -te, adjectiv 1. Care nu poate fi confundat cu alte lucruri de același fel; deosebit, diferit. «O noapte furtunoasă» formează, împreună cu celelalte trei comedii, o perioadă bine distinctă în cariera literară a lui Caragiale. IBRĂILEANU, S. 40. 2. Clar, evident, lămurit, deslușit. O notă muzicală distinctă. Forme diferite ale cuvantului distinct: distinct-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISTINCT: DISTÍNCT, -Ă, distincți, -te, adjectiv 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare; deosebit, diferit. 2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lămurit, deslușit. – Din limba franceza distinct, latina distinctus. Forme diferite ale cuvantului distinct: distinct-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISTINCT: DISTÍNCT, -Ă, distincți, -te, adjectiv 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare; deosebit, diferit. 2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lămurit, deslușit. – Din limba franceza distinct, latina distinctus. Forme diferite ale cuvantului distinct: distinct-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISTINCT: DISTÍNCT distincttă (distinctți, distinctte) 1) Care se distinge de ceva sau de cineva apropiat sau analog; diferit. 2) (despre voce, sunete etc.) Care se aude bine; deslușit; clar. /<fr. distinct, latina distinctus Forme diferite ale cuvantului distinct: distincttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru distinct: * distínct, -ă adjectiv (latina distinctus, participiu despre dis-stinguere. vezi disting). Diferit, deosebit. Separat. figurat Lămurit, limpede, clar: terminĭ distincțĭ. adverb Lămurit: cântecu se aude distinct. Forme diferite ale cuvantului distinct: distinct-ă prinț distinct Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTINCT: DISTÍNCT, -Ă adjectiv 1. deosebit, diferit de altceva. 2. (figurat) clar, deslușit, evident. (< limba franceza distinct, latina distinctus) Forme diferite ale cuvantului distinct: distinct-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTINCT: DISTÍNCT, -Ă adjectiv 1. Separat, deosebit, diferit de altceva. 2. Clar, deslușit. [< limba franceza distinct, conform latina distinctus]. Forme diferite ale cuvantului distinct: distinct-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru distinct: distinct a. 1. deosebit, diferit; 2. figurat ce se aude, ce se vede lesne: sunet distinct. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru distinct: distínct adjectiv masculin, plural distíncți; forme singular distínctă (silabe -tinc-), plural distíncte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru distinct: distínct adjectiv masculin, plural distíncți; forme distínctă (-tinc-tă), plural distíncte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Distinct: Distinct ≠ asemănător, neclar, identic, nedeslușit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISTINCT' distiliérdistiliniDISTÍMICDISTIMÍEDISTÍNCTDISTÍNCȚIEdistinctioDISTINCȚIÚNEDISTINCTÍV |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Distinct Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului distinct dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Două cete, două grămezi distinct. Secția ocupă o clădire distinct. Problemele impun rezolvări distinct. Notă, trăsătură distinct. O imagine distinct; o pronunție distinct. A vedea distinct. Distínct, distinctă [Atestat: HELIADE, O. II, 147 / V: destímp, distinctntiv, îvr desdistinct / Plural: distinctcți, distincte / Etimologie: lat distinctus, franceza distinct] 1 a Care se deosebește de altceva sau de altcineva prin anumite trăsături proprii Si: deosebit, diferit, distinctiv, rar distins 4, îvp osebit. Două cete, două grămezi distinct. DISTÍNCT distincttă distinctți, distinctte 1 Care se distinge de ceva sau de cineva apropiat sau analog; diferit. |
GRAMATICA cuvântului Distinct? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului distinct. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Distinct poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE distinct? Vezi cuvântul distinct desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul distinct?[ dis-tinct ] Se pare că cuvântul distinct are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Distinct |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu adevărat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
