 | as |
|
| Disputare [ dis-pu-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU disputare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului disputare în mai multe dicționareDefinițiile pentru disputare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disputare: disputáre substantiv feminin [Atestat: STAMATI, despre / V: (îvr) desdisputare / Plural: disputaretắri / Etimologie: disputa] 1-2 (Înv) Dispută (1-2). 3 Concurență pentru câștigarea unui teren, teritoriu etc. 4 Contestare a unui drept sau a unei situații. 5 Desfășurare a unei competiții sportive. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPUTARE: DISPUTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) disputa și rezultatul ei; dispută. [< disputa]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPUTARE: DISPUTÁRE, disputări, substantiv feminin Faptul de a (se) disputa (2). – vezi disputa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPUTARE: DISPUTÁRE, disputări, substantiv feminin Faptul de a (se) disputa (2). – vezi disputa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disputare: disputáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat disputării; plural disputări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disputare: disputáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat disputắrii; plural disputắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPUTARE: DISPUTARE substantiv desfășurare. (disputare unui meci de baraj.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISPUTARE' DISPUTÁBILdisputaluídisputántdisputánțieDISPUTÁREDISPUTÁTdisputațiedisputațiúnedisputător |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISPUTARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disputare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Disputáre substantiv feminin [Atestat: STAMATI, despre / V: îvr desdisputare / Plural: disputaretắri / Etimologie: disputa] 1-2 Înv Dispută 1-2. Disputare unui meci de baraj. Disputare unui meci de baraj. |
GRAMATICA cuvântului DISPUTARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disputare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISPUTARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE disputare? Vezi cuvântul disputare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disputare?[ dis-pu-ta-re ] Se pare că cuvântul disputare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISPUTARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala peste fire?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul disputare are forma: disputări
