|
Disprețuire [ dis-pre-țu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU disprețuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dispretuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru dispretuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disprețuire: disprețuíre substantiv feminin [Atestat: LEON ASACHI, B. 72/5 / V: (înv) desdispretuire, (îvr) despreciuíre, (îvr) dispreciudispretuire / Plural: dispretuireri / Etimologie: disprețui] 1-2 Manifestare a disprețului (1-2) față de cineva Si: disprețuit1 (1-2). 3-4 Tratare cu dispreț (1-2) a cuiva Si: disprețuit1 (3-4). 5 Neluare în seamă Si: disprețuit1 (5). 6 (Înv) Ocărâre. 7 (Îvr) Depreciere. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPREȚUIRE: DISPREȚUÍRE substantiv feminin Acțiunea de a disprețui; dispreț. – Variantă: (învechit) desprețuíre (ALECSANDRI, P. III 340, ALEXANDRESCU, M. 153) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPREȚUIRE: DISPREȚUÍRE, disprețuiri, substantiv feminin Acțiunea de a disprețui. [Variante: (învechit) desprețuíre substantiv feminin] – vezi disprețui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPREȚUIRE: DISPREȚUÍRE, disprețuiri, substantiv feminin Acțiunea de a disprețui. [Variante: (învechit) desprețuíre substantiv feminin] – vezi disprețui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disprețuire: disprețuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat disprețuírii; plural disprețuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disprețuire: disprețuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat disprețuírii; plural disprețuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPREȚUIRE: DISPREȚUÍRE substantiv feminin Acțiunea de a disprețui. [< disprețui]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPREȚUIRE: DISPREȚUIRE substantiv desconsiderare, nesocotire. (dispretuire colegilor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISPRETUIRE' DISPRÉȚdisprețaDISPREȚUÍdisprețuíbilDISPREȚUÍREDISPREȚUÍTDISPREȚUITÓRdispreunádisprofón |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISPREȚUIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dispreţuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 72/5 / V: înv desdispreȚuire, îvr despreciuíre, îvr dispreciudispreȚuire / Plural: dispreȚuireri / Etimologie: disprețui] 1-2 Manifestare a disprețului 1-2 față de cineva Si: disprețuit1 1-2. DispreȚuire colegilor. DispreȚuire colegilor. |
GRAMATICA cuvântului DISPREȚUIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dispreţuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISPREȚUIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE disprețuire? Vezi cuvântul disprețuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disprețuire?[ dis-pre-țu-i-re ] Se pare că cuvântul disprețuire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISPREȚUIRE |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea trecere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|