 | as |
|
| Dispozitiv [ dis-po-zi-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU dispozitiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dispozitiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru dispozitiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dispozitiv: dispozitív, dispozitivă [Atestat: COSTINESCU / Plural: dispozitivi, dispozitive / Etimologie: franceza dispositif] 1 sn (Înv) Parte finală a unui decret sau a unei hotărâri judecătorești, în care se arată soluția dată litigiului (și unele dispoziții accesorii). 2 sn (Îvr) Sediu unde se emit dispozitivele (1) unei legi. 3 sn Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil), care îndeplinește o funcție determinaă într-un sistem tehnic. 4 sn (Pex) Mod de aranjare. 5 sn (Elt; îs) dispozitiv optoelectronic Dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. 6 sn Dispunere pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări. 7 sn (Ccr) Trupe dispuse pe teren (și zona în care se află). 8-9 a (Înv) Prin care se ia (sau se dă) o anumită dispoziție (3). Forme diferite ale cuvantului dispozitiv: dispozitivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPOZITIV: DISPOZITÍV, dispozitive, substantiv neutru 1. Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil) și care îndeplinește o funcție bine determinată într-un sistem tehnic. • (electronică; în sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări; prin extensie (concret) trupele astfel dispuse pe teren (împreună cu zona în care se află). 3. Parte finală a unei hotărâri judecătorești, în care se arată soluția dată litigiului (și unele dispoziții accesorii). – Din limba franceza dispositif. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPOZITIV: DISPOZITÍV, dispozitive, substantiv neutru 1. Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil), care îndeplinește o funcție bine determinată într-un sistem tehnic. • (electronică) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări; prin extensie (concret) trupele astfel dispuse pe teren (și zona în care se află). 3. Parte finală a unei hotărâri judecătorești, în care se arată soluția dată litigiului (și unele dispoziții accesorii). – Din limba franceza dispositif. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPOZITIV: DISPOZITÍV, dispozitive, substantiv neutru 1. Ansamblu (accesoriu) de piese imobile una față de alta care îndeplinește o funcție bine determinată într-un sistem tehnic. Dispozitiv mecanic. Dispozitiv de siguranță. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unor operații militare. Dispozitiv de luptă. 3. (Învechit) Parte a unei legi, a unui decret, a unei ordonanțe sau a unei hotărîri judecătorești care cuprinde punctele care urmează să fie executate. Află-se oare posibilitate la noi de a se aplica legea, observîndu-se dispozitivul ei? ODOBESCU, S. III 345. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPOZITIV: DISPOZITÍV dispozitive n. 1) Ansamblu de piese sau organe, legate între ele și dispuse în așa fel încât să poată îndeplini o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2) Ansamblu de mijloace și forțe militare, dispuse în conformitate cu un plan, în vederea unui anumit scop. /<fr. dispositif Forme diferite ale cuvantului dispozitiv: dispozitive Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPOZITIV: DISPOZITÍV substantiv neutru 1. Ansamblu de piese care îndeplinește o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2. Dispoziție pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operație militară. 3. Parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicție. [< limba franceza dispositif, italiana dispositivo]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPOZITIV: DISPOZITÍV substantiv neutru 1. ansamblu de piese care îndeplinește o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operație militară. 3. parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicție. (< limba franceza dispositif) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dispozitiv: dispozitiv n. 1. partea unei legi, sentințe sau decret, ce conține dispozițiunile; 2. aranjarea părților unui aparat tehnic: dispozitivul unui aparat fotografic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPOZITIV: DISPOZITIV substantiv (tehnic) mecanism, (învechit și regional) meșteșug. (Un dispozitiv ingenios de stropit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dispozitiv: dispozitív substantiv neutru, plural dispozitíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dispozitiv: dispozitív substantiv neutru, plural dispozitíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISPOZITIV' DISPOZÁTDISPOZÍȚIEDISPOZIȚIONÁLDISPOZIȚIÚNEDISPOZITÍVdispozitordispozitúrăDISPRAXÍEdispreciuíre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dispozitiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dispozitiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dispozitív, dispozitivă [Atestat: COSTINESCU / Plural: dispozitivi, dispozitive / Etimologie: franceza dispositif] 1 sn Înv Parte finală a unui decret sau a unei hotărâri judecătorești, în care se arată soluția dată litigiului și unele dispoziții accesorii. 5 sn Elt; îs dispozitiv optoelectronic Dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. DISPOZITÍV dispozitive n. Un dispozitiv ingenios de stropit. Un dispozitiv ingenios de stropit. |
GRAMATICA cuvântului dispozitiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dispozitiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dispozitiv poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dispozitiv? Vezi cuvântul dispozitiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dispozitiv?[ dis-po-zi-tiv ] Se pare că cuvântul dispozitiv are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dispozitiv Inţelegi mai uşor cuvântul dispozitiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe electronică; în sintagma Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers electronică Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dispozitiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Palat moale sau vălul palatului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dispozitiv are forma: dispozitíve
