 | as |
|
| Displăcea [ dis-plă-cea ] VEZI SINONIME PENTRU displăcea PE ESINONIME.COM definiția cuvântului displacea în mai multe dicționareDefinițiile pentru displacea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a displăcea (forma la infinitiv) A displăcea conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA: DISPLĂCEÁ, displác, verb II. intranzitiv (Construit cu dativul) A-i fi neplăcut, a nu-i fi pe plac. Îl observă că n-are arme și asta nu-i displăcu. SADOVEANU, Z. C. 100. Într-un tablou cutare combinație de culori ne place, cutare ne displace. GHEREA, ST. Hristos II 29. Înțelegi bine c-ajunge să-mi displacă Asemenea purtare. MACEDONSKI, O. II 25. – Variantă: displáce verb III. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA: DISPLĂCEÁ verb II. intr. A nu plăcea. ♦ A fi neplăcut. [P.i. displác, variantă displace verb III. / < italiana dispiacere, după plăcea]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru displăcea: displăceá vi [Atestat: HELIADE, O. I, 371 / V: displacealáce, (îvr) despláce / prezentul indicativ: displacealác / Etimologie: it dispiacere] 1 A nu-i plăcea. 2 A nu agrea. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA: DISPLĂCEÁ, displác, verb II. intranzitiv A nu-i plăcea, a nu agrea. [Variante: displáce verb III] – Din italiana dispiacere (după plăcea). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA: DISPLĂCEÁ, displác, verb II. intranzitiv A nu-i plăcea, a nu agrea. [Variante: displáce verb III] – Din italiana dispiacere (după plăcea). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru displăcea: displăceá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele displác, persoana întâi plural: noi displăcém, persoana a doua plural: voi displăcéți; participiu displăcút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru displăcea: displăceá (a displacea) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele displác; gerunziu displăcấnd; participiu displăcút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA: DISPLĂCEÁ verb intr. a nu plăcea. • a nu agrea. (după italiana dispiacere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPLĂCEA: DISPLĂCEA verb a-i repugna. (Îmi displacea să fac acest lucru.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISPLACEA' DISPERSÍVdispersonalizáreDISPERSÓRDISPLÁCEDISPLĂCEÁDISPLĂCÉREDISPLĂCÚTdisplătíDISPLAY |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISPLĂCEA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului displăcea dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 371 / V: displĂcealáce, îvr despláce / prezentul indicativ: displĂcealác / Etimologie: it dispiacere] 1 A nu-i plăcea. Displăceá a displĂcea verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele displác; gerunziu displăcấnd; participiu displăcút. Îmi displĂcea să fac acest lucru. Îmi displĂcea să fac acest lucru. |
GRAMATICA cuvântului DISPLĂCEA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului displăcea. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISPLĂCEA poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE displăcea? Vezi cuvântul displăcea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul displăcea?[ dis-plă-cea ] Se pare că cuvântul displăcea are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISPLĂCEA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Acu-i greul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
