 | as |
|
| Disonant [ di-so-nant ] VEZI SINONIME PENTRU disonant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului disonant în mai multe dicționareDefinițiile pentru disonant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disonant: disonánt, disonantă a [Atestat: VAHMANN, M. 48/3 / V: desundisonant / Plural: disonantnți, disonante / Etimologie: franceza dissonant] (Șfg) 1 Care sună neplăcut. 2 Care reprezintă o disonanță (1). Forme diferite ale cuvantului disonant: disonantă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISONANT: DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adjectiv (Adesea figurat) Care sună neplăcut, care reprezintă o disonanță. – Din limba franceza dissonant. Forme diferite ale cuvantului disonant: disonant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISONANT: DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adjectiv (Adesea figurat) Care sună neplăcut, care produce o disonanță. – Din limba franceza dissonant. Forme diferite ale cuvantului disonant: disonant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru disonant: * disonánt, -ă adjectiv (latina dissonans, -ántis. vezi con-sonant, sun). Care sună urăt. adverb În mod disonant. Forme diferite ale cuvantului disonant: disonant-ă disonant-óz disonantghĭ Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISONANT: DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adjectiv Care sună neplăcut, care produce o disonanță. Acord disonant. Forme diferite ale cuvantului disonant: disonant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISONANT: DISONÁNT disonanttă (disonantți, disonantte) Care produce o disonanță; discordant; distonant. /<fr. dissonant Forme diferite ale cuvantului disonant: disonanttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISONANT: DISONÁNT, -Ă adjectiv Neplăcut pentru auz, care produce disonanță. [< limba franceza dissonant]. Forme diferite ale cuvantului disonant: disonant-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISONANT: DISONÁNT, -Ă adjectiv care sună neplăcut, care produce disonanță. (< limba franceza dissonant) Forme diferite ale cuvantului disonant: disonant-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disonant: disonánt adjectiv masculin, plural disonánți; forme singular disonántă, plural disonánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISONANT: DISONANT adjectiv discordant, distonant, nearmonios, strident. (Sunete disonant.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disonant: disonánt adjectiv masculin, plural disonánți; forme disonántă, plural disonánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru disonant: disonant a. ce formează disonanță. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Disonant: Disonant ≠ concordant Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISONANT' disolvátdisolvatorDISOMÍEdisonáDISONÁNTDISONÁNȚĂDISONTOGENÉZĂDISOPSÍEDISOREXÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Disonant Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disonant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Disonánt, disonantă a [Atestat: VAHMANN, M. 48/3 / V: desundisonant / Plural: disonantnți, disonante / Etimologie: franceza dissonant] Șfg 1 Care sună neplăcut. DISONÁNT disonanttă disonantți, disonantte Care produce o disonanță; discordant; distonant. Sunete disonant. |
GRAMATICA cuvântului Disonant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disonant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Disonant poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE disonant? Vezi cuvântul disonant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disonant?[ di-so-nant ] Se pare că cuvântul disonant are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Disonant |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Botanică; în compusul piatră-linte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
