 | as |
|
| Disolutiv [ di-so-lu-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU disolutiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului disolutiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru disolutiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISOLUTIV: DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adjectiv (Franțuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din limba franceza dissolutif. Forme diferite ale cuvantului disolutiv: disolutiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISOLUTIV: DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adjectiv (livresc) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din limba franceza dissolutif. Forme diferite ale cuvantului disolutiv: disolutiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disolutiv: disolutív, disolutivă a [Atestat: PROT. – popular, N. despre / Plural: disolutivi, disolutive / Etimologie: franceza dissolutif] (Liv) Dizolvant (2). Forme diferite ale cuvantului disolutiv: disolutivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISOLUTIV: DISOLUTÍV, -Ă adjectiv care descompune, dezagregă sau degradează. (< limba franceza dissolutif) Forme diferite ale cuvantului disolutiv: disolutiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disolutiv: disolutív adjectiv masculin, plural disolutívi; forme singular disolutívă, plural disolutíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disolutiv: *disolutív adjectiv masculin, plural disolutívi; forme disolutívă, plural disolutíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISOLUTIV' disolubilitáteDISOLÚTDISOLÚȚIEDISOLUȚIÚNEDISOLUTÍVdisolvádisolvátdisolvatorDISOMÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL disolutiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disolutiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Disolutív, disolutivă a [Atestat: PROT. Despre / Plural: disolutivi, disolutive / Etimologie: franceza dissolutif] Liv Dizolvant 2. |
GRAMATICA cuvântului disolutiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disolutiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul disolutiv poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE disolutiv? Vezi cuvântul disolutiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disolutiv?[ di-so-lu-tiv ] Se pare că cuvântul disolutiv are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A juca un rol important?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
