 | as |
|
| Dislocaţie [ dis-lo-ca-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU dislocaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dislocatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru dislocatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DISLOCAȚIE: DISLOCÁȚIE (< limba franceza ) substantiv feminin 1. Defect structural microscopic al unui cristal rezultat din alunecarea unui semiplan atomic în rețeaua cristalină (despre de margine) sau prin translația unei părți limitate din cristal în raport cu partea cu care se învecinează (despre în spirală). 2. (geologie) Modificarea poziției, inițial orizontală, a unui element geologic (structură, masiv, strat) prin deformare plastică sau rupturală. Se formează cute (dislocații plicative sau de cutare tangențială) sau fracturi (dislocații disjunctive, radiare sau rupturale). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dislocație: dislocație substantiv feminin [Atestat: REGULAMENT, 15/12 / V: desdislocatie, dizldislocatie, (înv) dislocatieiune / Plural: dislocatieii / Etimologie: franceza dislocation] 1-3 Dislocare (1-3). 4-5 Dislocare (5-6). 6 Schimbare produsă în poziția unui element geologic (strat, masiv, structură geologică în ansamblul ei etc.) prin deformare plastică sau ruptură. 7 Defect structural microscopic al unui cristal, care constă în lipsa unuia sau a mai multor șiruri de atomi din rețeaua cristalină. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISLOCAȚIE: DISLOCÁȚIE substantiv feminin Dislocare. ♦ Defect de structură al unui cristal, constând în perturbarea distribuției atomilor. [Gen. -iei, variantă dislocațiune substantiv feminin / < limba franceza dislocation]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni – Sedimentologie - Petrologie sedimentară - Sisteme depoziționale dă următoarea definitie pentru dislocație: dislocație, (limba engleză= dislocation) (tect.), orice deranjament din poziția inițială (depozițională) a unor strate sau a unui volum de roci din scoarța terestră. Definiție sursă: Dicționar de termeni – Sedimentologie - Petrologie sedimentară - Sisteme depoziționale |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dislocație: dislocáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat dislocáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat dislocáției; plural dislocáții, articulat dislocáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISLOCAȚIE: DISLOCÁȚIE substantiv feminin 1. dislocare. 2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor. (< limba franceza dislocation) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dislocație: dislocáție (rar) (-ți-e) substantiv feminin, articulat dislocáția (-ți-a), genitiv dativ articulat dislocáției; plural dislocáții, articulat dislocáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISLOCAȚIE: DISLOCÁȚIE, dislocații, substantiv feminin (Rar) Dislocare. – Din limba franceza dislocation. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISLOCAȚIE: DISLOCÁȚIE, dislocații, substantiv feminin (Rar) Dislocare. – Din limba franceza dislocation. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISLOCATIE' DISLOCÁdislocálDISLOCÁREDISLOCÁTDISLOCÁȚIEDISLOCAȚIÚNEdislocatórdislogíedișlắu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISLOCAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dislocaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dislocație substantiv feminin [Atestat: REGULAMENT, 15/12 / V: desdislocaȚie, dizldislocaȚie, înv dislocaȚieiune / Plural: dislocaȚieii / Etimologie: franceza dislocation] 1-3 Dislocare 1-3. |
GRAMATICA cuvântului DISLOCAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dislocaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISLOCAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dislocaţie? Vezi cuvântul dislocaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dislocaţie?[ dis-lo-ca-ţi-e ] Se pare că cuvântul dislocaţie are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face sau a da pui de giol?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dislocație are forma: dislocáții
