 | as |
|
| Dislocare [ dis-lo-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU dislocare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dislocare în mai multe dicționareDefinițiile pentru dislocare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISLOCARE: DISLOCÁRE, dislocări,substantiv feminin Acțiunea de a (se) disloca și rezultatul ei; mișcare din loc, scoatere din întregul din care face parte. Dislocarea cărbunilor prin mijloace mecanice. • figurat Nu mai pricep această ciudată dislocare psihologică. CAMIL PETRESCU, T. I 353. ♦ (Despre oase, membre) Ieșire din încheieturi, scrîntire, luxație. S-a constatat o dislocare a piciorului drept. (În special despre trupe) Deplasare, mutare, strămutare din loc în locuțiune Dislocarea diviziilor blindate. ▭ Se propunea a se împărți 100 fiorini membrilor comitetului pentru dislocările lor. ODOBESCU, S. I 500. ♦ Modificare a poziției inițiale de depunere a unui strat geologic prin îndoire sau prin rupere. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dislocare: dislocáre substantiv feminin [Atestat: POLIZU / V: (înv) desdislocare / Plural: dislocarecắri / Etimologie: disloca] 1 Mișcare din locul în care se află Si: deplasare, dislocație (1). 2 Desprindere (din întregul din care face parte) Si: dislocație (2). 3 Luxație a oaselor sau membrelor Si: dislocație (3). 4 Modificare a poziției orizontale a straturilor geologice sub acțiunea mișcărilor tectonice. 5 Deplasare a trupelor dintr-un loc în altul Si: dislocație (4). 6 Mutare a trupelor (dintr-o garnizoană într-alta) Si: dislocație (6). 7 Separare a doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea între ei a unui cuvânt sau a mai multora. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISLOCARE: DISLOCÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) disloca și rezultatul ei; dislocație. ♦ Ruptură produsă în scoarța terestră de către forțele tectonice, prezentând o deplasare a elementelor geologice respective. ♦ Separare a doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat și determinant. [< disloca]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISLOCARE: DISLOCARE s. 1. desprindere. (dislocare unei bucăți de stîncă.) 2. (medicina) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, luxare, luxație, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Muntenia) proclinteala, proclintire. (dislocare osului humeral.) 3. strămutare. (dislocare unei populații.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISLOCARE: DISLOCÁRE, dislocări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) disloca și rezultatul ei; dislocație. – vezi disloca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISLOCARE: DISLOCÁRE, dislocări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) disloca și rezultatul ei; dislocație. – vezi disloca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dislocare: dislocáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dislocării; plural dislocări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dislocare: dislocáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dislocắrii; plural dislocắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISLOCARE' DISLIPIDÉMICDISLIPIDEMÍEDISLOCÁdislocálDISLOCÁREDISLOCÁTDISLOCÁȚIEDISLOCAȚIÚNEdislocatór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dislocare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dislocare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dislocáre substantiv feminin [Atestat: POLIZU / V: înv desdislocare / Plural: dislocarecắri / Etimologie: disloca] 1 Mișcare din locul în care se află Si: deplasare, dislocație 1. Dislocare unei bucăți de stîncă. Dislocare osului humeral. Dislocare unei populații. Dislocare unei bucăți de stâncă. Dislocare a unui lichid. |
GRAMATICA cuvântului dislocare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dislocare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dislocare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dislocare? Vezi cuvântul dislocare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dislocare?[ dis-lo-ca-re ] Se pare că cuvântul dislocare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dislocare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da o luptă, o bătălie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dislocare are forma: dislocări
