 | as |
|
| Disloca [ dis-lo-ca ] VEZI SINONIME PENTRU disloca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului disloca în mai multe dicționareDefinițiile pentru disloca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a disloca (forma la infinitiv) A disloca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISLOCA: DISLOCÁ, dislóc, verb I. tranzitiv A mișca din loc, a strămuta, a scoate (din întregul din care face parte). vezi deplasa. Un alt excavator... dislocă lutul necesar fabricilor de cărămizi și ceramică cu douăzeci și șapte de lopeți așezate în bandă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 3 /6. Dislocate de violența exploziilor, stîncile negre... stau împrăștiate între pereții fumegînzi ai munților. BOGZA, C. O. 180. • reflexiv Treptat, apele încep să se smulgă din moliciunea lutului, o undă se îndeamnă cu alta, pînă ce tot rîul se dislocă și pornește la vale. BOGZA, C. O. 161. ♦ (Despre oase, membre) A scoate din încheieturi, a scrînti, a luxa. Mi-am dislocat brațul. • reflexiv (Prin exagerare) Eroii domnului Bourget... după ce-au sfîrșit de căscat de li s-au dislocat fălcile, hai! să-și pună și ei, micuții, o problemă de conștiință. C. PETRESCU, Î. II 55. ♦ (termen militar) A mișca trupele dintr-un loc într-altul, a le schimba dintr-o garnizoană în alta. ♦ reflexiv (Despre straturi geologice) A-și modifica poziția inițială de depunere. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disloca: dislocá [Atestat: ASACHI, E. III, 193/5 / V: desdisloca, (înv) dizldisloca / prezentul indicativ: dislóc / Etimologie: franceza disloquer, lat dislocare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) mișca din locul în care se află Si: a (se) deplasa. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) desprinde (din întregul din care face parte). 5 verb tranzitiv: (C.i. membrele corpului) A luxa. 6 verb reflexiv: (despre straturi geologice) A-și modifica poziția inițială orizontală sub acțiunea mișcărilor tectonice. 7 verb tranzitiv: A deplasa trupe dintr-un loc într-altul. 8 verb tranzitiv: A muta trupe dintr-o garnizoană în alta. 9 verb tranzitiv: (C.i. termeni ai unui grup sintactic) A separa prin introducerea între ei a unui cuvânt sau a mai multora. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISLOCA: DISLOCÁ, dislóc, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) mișca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din întregul din care face parte). ♦ reflexiv (Despre straturi geologice) A-și modifica poziția inițială (orizontală). ♦ tranzitiv și reflexiv (medicină) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulații. ♦ tranzitiv A deplasa trupele dintr-un loc în altul, a le schimba dintr-o garnizoană în alta. ♦ tranzitiv A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea între ei a unui cuvânt sau a mai multor cuvinte. – Din limba franceza disloquer, latina dislocare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISLOCA: DISLOCÁ, dislóc, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) mișca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din întregul din care face parte). ♦ reflexiv (Despre strate geologice) A-și modifica poziția inițială (orizontală). ♦ tranzitiv și reflexiv (medicină) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulații. ♦ tranzitiv A deplasa trupele dintr-un loc în altul, a le schimba dintr-o garnizoană în alta. ♦ tranzitiv A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea între ei a unui cuvânt sau mai multor cuvinte. – Din limba franceza disloquer, latina dislocare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISLOCA: DISLOCÁ verb I. trecut, reflexiv a (se) urni, a (se) mișca din loc, a (se) strămuta, a (se) desprinde din întreg. • (despre oase) a scoate, a face să iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. • (despre trupe) a (se) mișca, a (se) porni dintr-un anumit locuțiune • a separa doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat și determinant. II. reflexiv (despre straturi geologice) a se deplasa sub acțiunea mișcărilor tectonice. (< limba franceza disloquer, latina dislocare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISLOCA: DISLOCA verb 1. a (se) desprinde. (S-a disloca o bucată de stîncă.) 2. (medicina) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) luxa, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci. (învechit și regional) a (se) sminti, (regional) a (se) strica, (prin Transilvania) a (se) muruli, (Transilvania) a (se) pica, (prin Transilvania și Bucovina) a (se) preti, (prin vestul Muntenia) a (se) proclinti. (Și-a disloca osul umărului.) 3. a strămuta. (A disloca o populație.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISLOCA: DISLOCÁ verb I. trecut, reflexiv A (se) urni, a (se) mișca din loc, a (se) strămuta. ♦ A scoate sau a face să iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ♦ (termen militar) A (se) mișca, a (se) porni dintr-un anumit locuțiune ♦ reflexiv (Despre terenuri) A se deplasa. [P.i. dislóc, 3,6 -că. / conform italiana dislocare, limba franceza disloquer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disloca: dislocá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dislóc, persoana a treia singular: el / ea și plural dislócă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural disloáce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disloca: dislocá (a disloca) verb, indicativ prezent 3 dislócă; conjunctiv prezent 3 să dislóce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISLOCA' DISLÉXICDISLEXÍEDISLIPIDÉMICDISLIPIDEMÍEDISLOCÁdislocálDISLOCÁREDISLOCÁTDISLOCÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL disloca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disloca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 193/5 / V: desdisloca, înv dizldisloca / prezentul indicativ: dislóc / Etimologie: franceza disloquer, lat dislocare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A se mișca din locul în care se află Si: a se deplasa. S-a disloca o bucată de stîncă. Și-a disloca osul umărului. A disloca o populație. S-a disloca o bucată de stâncă. Disloca un lichid. Dislocá a disloca verb, indicativ prezent 3 dislócă; conjunctiv prezent 3 să dislóce. |
GRAMATICA cuvântului disloca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disloca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul disloca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE disloca? Vezi cuvântul disloca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disloca?[ dis-lo-ca ] Se pare că cuvântul disloca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL disloca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da noroc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul disloca se conjugă: ei ele dislócă
