 | as |
|
| Disjungere [ dis-jun-ge-re ] VEZI SINONIME PENTRU disjungere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului disjungere în mai multe dicționareDefinițiile pentru disjungere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disjungere: disjúngere substantiv feminin [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: (înv) desgiudisjungere / Plural: disjungereri / Etimologie: disjunge] 1 Separare dintr-un ansamblu a unei idei, probleme. 2 (Jur) Măsură luată de un organ de urmărire penală sau de jurisdicție pentru cercetarea sau soluționarea separată a două sau mai multe litigii care altfel ar fi fost cercetate sau rezolvate împreună. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISJUNGERE: DISJÚNGERE substantiv feminin Acțiunea de a disjunge și rezultatul ei; disjuncție. [< disjunge]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISJUNGERE: DISJÚNGERE, disjungeri, substantiv feminin Acțiunea de a disjunge. – vezi disjunge. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISJUNGERE: DISJÚNGERE, disjungeri, substantiv feminin Acțiunea de a disjunge. – vezi disjunge. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disjungere: disjúngere substantiv feminin, genitiv dativ articulat disjúngerii; plural disjúngeri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disjungere: disjúngere substantiv feminin, genitiv dativ articulat disjúngerii; plural disjúngeri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISJUNGERE' DISJUNCTÍVDISJUNCTÍVĂDISJUNCTÓRDISJÚNGEDISJÚNGEREdiskeratózădiskeratozíeDISKINEZÍEDISKO |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL disjungere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disjungere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Disjúngere substantiv feminin [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: înv desgiudisjungere / Plural: disjungereri / Etimologie: disjunge] 1 Separare dintr-un ansamblu a unei idei, probleme. |
GRAMATICA cuvântului disjungere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disjungere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul disjungere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE disjungere? Vezi cuvântul disjungere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disjungere?[ dis-jun-ge-re ] Se pare că cuvântul disjungere are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv în expresie a se da drept cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul disjungere are forma: disjúngeri
