 | as |
|
| Disjunctiv [ dis-junc-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU disjunctiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului disjunctiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru disjunctiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV: DISJUNCTÍV, -Ă, disjunctivi, -e, adjectiv Care separă, desparte, deosebește. • (gramatică) Propoziție disjunctivă = propoziție care exprimă acțiuni și stări opuse sau contradictorii. Propozițiile din fraza «Sau rămîi cu noi, sau pleci» sînt propoziții disjunctive. ▭ Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții disjunctive. Conjuncțiile «ori» și «sau» sînt conjuncții disjunctive. (filozofie) Judecată disjunctivă = judecată care admite despre unul și același subiect note care se exclud între ele, fiecare putînd fi valabilă în anumite condiții date și în raport cu cunoștințele noastre asupra legăturilor obiective dintre fenomene și însușirile lor. «Corpurile sînt sau în stare solidă, sau în stare lichidă, sau în stare gazoasă» este un exemplu de judecată disjunctivă. Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV: DISJUNCTÍV, -Ă adjectiv Care desparte, separă; care deosebește; (gramatică) care marchează o opoziție între idei, unind totuși cuvintele între ele. • Propoziție disjunctivă (și substantiv feminin) = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care introduce o propoziție desjunctivă. ♦ (logică; despre judecăți) In care se admit cu privire la același subiect note care se exclud între ele. [< latina disiunctivus, conform limba franceza disjonctif]. Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV: DISJUNCTÍV, -Ă, disjunctivi, -e, adjectiv Care separă, care deosebește, care exclude; disjunct. • Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive. Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect. – Din limba franceza disjonctif, latina disjunctivus. Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV: DISJUNCTÍV, -Ă, disjunctivi, -e, adjectiv Care separă, care deosebește, care exclude; disjunct. • Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive. Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect. – Din limba franceza disjonctif, latina disjunctivus. Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disjunctiv: disjunctív, disjunctivă a [Atestat: TEMPEA, gramatică 170/11 / V: desdisjunctiv, dijdisjunctiv, dizjdisjunctiv, (înv) disjunctivsiudisjunctiv / Plural: disjunctivi, disjunctive / Etimologie: franceza disjonctif, lat disjunctivus] 1-3 Disjunct (1-3). 4 (Îs) Conjuncție disjunctivă Conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție diferite. 5 (Îs) Judecată disjunctivă Judecată care enunță incompatibilitatea între diversele predicate care pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect. Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV: DISJUNCTÍV, -Ă adjectiv (logică) care se află într-un raport de disjuncție. • propoziție disjunctivă (și substantiv feminin) = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții disjunctive. (< limba franceza disjonctif, latina disiunctivus) Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV: DISJUNCTÍV disjunctivă (disjunctivi, disjunctive) 1) Care separă; care deosebește. 2): Propoziție disjunctivă propoziție care se opune prin conținut altei propoziții. 3): Conjuncție disjunctivă conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții disjunctive. /<fr. disjonctif, latina disjunctivus Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV: DISJUNCTÍV, -Ă adjectiv (< latina disjunctivus, conform limba franceza disjonctif): în sintagmele conjuncție coordonatoare disjunctivă, coordonare disjunctivă și propoziție disjunctivă (vezi). Forme diferite ale cuvantului disjunctiv: disjunctiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disjunctiv: disjunctív adjectiv masculin (silabe -junc-), plural disjunctívi; forme singular disjunctívă, plural disjunctíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru disjunctiv: disjunctiv a. care unește vorbele și separă ideile: sau, nici sunt particule disjunctive. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disjunctiv: disjunctív (-junc-tiv) adjectiv masculin, plural disjunctívi; forme disjunctívă, plural disjunctíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISJUNCTIV: DISJUNCTIV adjectiv (rar) disjunct. (Raport disjunctiv.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISJUNCTIV' disjéctDISJÚNCTdisjúncțieDISJUNCȚIÚNEDISJUNCTÍVDISJUNCTÍVĂDISJUNCTÓRDISJÚNGEDISJÚNGERE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISJUNCTIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disjunctiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Disjunctív, disjunctivă a [Atestat: TEMPEA, gramatică 170/11 / V: desdisjunctiv, dijdisjunctiv, dizjdisjunctiv, înv disjunctivsiudisjunctiv / Plural: disjunctivi, disjunctive / Etimologie: franceza disjonctif, lat disjunctivus] 1-3 Disjunct 1-3. 4 Îs Conjuncție disjunctivă Conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție diferite. 5 Îs Judecată disjunctivă Judecată care enunță incompatibilitatea între diversele predicate care pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect. DISJUNCTÍV disjunctivă disjunctivi, disjunctive 1 Care separă; care deosebește. 2: Propoziție disjunctivă propoziție care se opune prin conținut altei propoziții. 3: Conjuncție disjunctivă conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții disjunctive. Raport disjunctiv. Raport disjunctiv. |
GRAMATICA cuvântului DISJUNCTIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disjunctiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISJUNCTIV poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE disjunctiv? Vezi cuvântul disjunctiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disjunctiv?[ dis-junc-tiv ] Se pare că cuvântul disjunctiv are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL DISJUNCTIV Inţelegi mai uşor cuvântul disjunctiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe gramatică Propoziție disjunctivă = propoziție care exprimă acțiuni și stări opuse sau contradictorii ▭ Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziții disjunctive Filozofie Judecată disjunctivă = judecată care admite despre unul și același subiect note care se exclud între ele, fiecare putînd fi valabilă în anumite condiții date și în raport cu cunoștințele noastre asupra legăturilor obiective dintre fenomene și însușirile lor Propoziție disjunctivă și substantiv feminin = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care introduce o propoziție desjunctivă Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect propoziție disjunctivă și substantiv feminin = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții disjunctive |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISJUNCTIV |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Activist cultural?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
