 | as |
|
| Disident [ di-si-dent ] VEZI SINONIME PENTRU disident PE ESINONIME.COM definiția cuvântului disident în mai multe dicționareDefinițiile pentru disident din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disident: disidént, disidentă smf, a [Atestat: ASACHI, I. 345/29 / V: dezidisident, dizidisident, (înv) desdisident / Plural: disidentnți, disidente / Etimologie: franceza dissident, lat dissidens, -ntis] 1-2 (Înv) (Persoană) care se abătea de la dogmele religiei catolice. 3-4 (Pex) Eretic. 5-6 (Persoană) care (făcând parte dintr-o colectivitate, dintr-o organizație etc.) are opinii deosebite de acelea ale majorității. 7-8 (Spc) (Persoană) care nu este de acord cu un regim politic aflat la putere. Forme diferite ale cuvantului disident: disidentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISIDENT: DISIDÉNT, -Ă, disidenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte. • (Adjectival) Grup disident. [Variante: dizidént, -ă substantiv masculin și forme] – Din limba franceza dissident, latina dissidens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului disident: disident-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISIDENT: DISIDÉNT, -Ă, disidenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte. • (Adjectival) Grup disident. [Variante: dizidént, -ă substantiv masculin și forme] – Din limba franceza dissident, latina dissidens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului disident: disident-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISIDENT: DISIDÉNT, -Ă substantiv masculin forme cel ale cărui păreri, convingeri (politice) sunt deosebite de ale majorității sau ale unui grup din care face parte. (< limba franceza dissident, latina dissidens) Forme diferite ale cuvantului disident: disident-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISIDENT: DISIDÉNT, -Ă substantiv masculin și forme Persoană ale cărei păreri, opinii sunt deosebite de ale majorității. [Variante dizident, -ă substantiv masculinf. / conform limba franceza dissident, latina dissidens]. Forme diferite ale cuvantului disident: disident-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru disident: * disidént, -ă adjectiv (latina dis-sidens, -éntis). Care are ideĭ diferite de ale majoritățiĭ: junimiștiĭ eraŭ conservatorĭ disidențĭ. Forme diferite ale cuvantului disident: disident-ă disident-óz disidentghĭ Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISIDENT: DISIDÉNT disidenttă (disidentți, disidentte) și substantival Care manifestă disidență. /<fr. dissident, latina dissidens, disidentntis Forme diferite ale cuvantului disident: disidenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISIDENT: DISIDÉNT, disidenți, substantiv masculin Persoană care face opinie separată față de majoritate. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru disident: disident a. care profesează o doctrină sau o opiniune diferită de a majorității. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disident: disidént substantiv masculin, plural disidénți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disident: disidént substantiv masculin, plural disidénți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISIDENT' disidémondisidemonéscdisidemonicéscdisidemoníeDISIDÉNTDISIDÉNȚĂdisidimoníedisilábdisilábic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL disident Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disident dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Disidént, disidentă smf, a [Atestat: ASACHI, I. 345/29 / V: dezidisident, dizidisident, înv desdisident / Plural: disidentnți, disidente / Etimologie: franceza dissident, lat dissidens, -ntis] 1-2 Înv Persoană care se abătea de la dogmele religiei catolice. DISIDÉNT disidenttă disidentți, disidentte și substantival Care manifestă disidență. Dissident, latina dissidens, disidentntis. |
GRAMATICA cuvântului disident? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disident. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul disident poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE disident? Vezi cuvântul disident desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disident?[ di-si-dent ] Se pare că cuvântul disident are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Harbuzesc, -ească, harbuzești, adjectiv regional; în sintagmele pere harbuzești?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul disident are forma: disidénți
