 | as |
|
| Diseminare [ di-se-mi-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU diseminare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diseminare în mai multe dicționareDefinițiile pentru diseminare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diseminare: disemináre substantiv feminin [Atestat: DL / Plural: diseminarenắri / Etimologie: disemina] 1 Împrăștiere (în toate părțile) Si: diseminație (1), risipire. 2 (Spc) Răspândire pe cale naturală de către vânt a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor Si: diseminație (2). 3 Răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli Si: diseminație (3). 4 (Glg) Mod de repartizare a mineralelor în zăcământ Si: diseminație (4). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISEMINARE: DISEMINÁRE, diseminări, substantiv feminin Împrăștiere, răspândire (în toate părțile). ♦ specializare Răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor. ♦ Răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli. – După limba franceza dissémination. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISEMINARE: DISEMINÁRE, diseminări, substantiv feminin Împrăștiere, răspândire (în toate părțile). ♦ specializare Răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor. ♦ Răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli. – După limba franceza dissémination. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISEMINARE: DISEMINÁRE substantiv feminin Acțiunea de a disemina; răspândire, împrăștiere (specializare) împrăștiere pe pământ a semințelor ajunse la maturitate; diseminație; răspândire în organism a agenților unei boli. ♦ (Petr.) Modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. [< disemina]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISEMINARE: DISEMINÁRE substantiv feminin 1. acțiunea de a disemina. 2. împrăștiere naturală a semințelor ajunse la maturitate; diseminație. 3. răspândire în organism a agenților unei boli. 4. modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. (< disemina) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISEMINARE: DISEMINÁRE diseminareări forme 1) botanică Răspândire naturală a semințelor. 2) minerit Felul cum sunt repartizate mineralele într-un zăcământ. 3) medicina Răspândire a agenților unei boli în organism. /<fr. dissémination Forme diferite ale cuvantului diseminare: diseminareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISEMINARE: DISEMINÁRE, diseminări, substantiv feminin (Franțuzism) Împrăștiere, răspîndire (fără ordine); (prin restricție) răspîndire a semințelor pe sol în momentul maturității lor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diseminare: disemináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat diseminării; plural diseminări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diseminare: disemináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat diseminắrii; plural diseminắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru diseminare: diseminare substantiv verbal ÎMPRĂȘTIERE. PROPAGARE. RĂSPÎNDIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISEMINARE' disectórdișeládisemíeDISEMINÁDISEMINÁREDISEMINÁTDISEMINÁȚIEdisemnáțiedisenderíe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL diseminare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diseminare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Disemináre substantiv feminin [Atestat: DL / Plural: diseminarenắri / Etimologie: disemina] 1 Împrăștiere în toate părțile Si: diseminație 1, risipire. DISEMINÁRE diseminareări forme 1 botanică Răspândire naturală a semințelor. |
GRAMATICA cuvântului diseminare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diseminare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul diseminare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diseminare? Vezi cuvântul diseminare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diseminare?[ di-se-mi-na-re ] Se pare că cuvântul diseminare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL diseminare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și ține sau a-și opri, a-și stăpâni răsuflarea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul diseminare are forma: diseminări
