 | as |
|
| Discursiv [ dis-cur-siv ] VEZI SINONIME PENTRU discursiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discursiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru discursiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DISCURSIV: DISCURSÍV, -Ă (< limba franceza , latina m.) adjectiv (FILOZ., despre un procedeu de cunoaștere sau o formă de gândire) Care se realizează pe o cale indirectă, atingându-și scopul prin folosirea unor operații parțiale, respectiv prin parcurgerea unor etape intermediare; în care ceva este cunoscut prin altceva (ex. raționamentul, demonstrația sunt procedee de cunoaștere și forme de gândire p.). Forme diferite ale cuvantului discursiv: discursiv-Ă Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discursiv: discursív, discursivă a [Atestat: latina medievală / Plural: discursivi, discursive / Etimologie: franceza discursif, lat discursivus] 1 (Flz) Care deduce, prin raționament, o idee din alta, ajungând la o concluzie după o serie de etape intermediare. 2 (despre memorie) Care se dispersează. 3 (despre stilul oral sau scris) Declarativ. 4 (despre stilul oral sau scris) Declamativ. 5-7 Care aparține discursului (3-5). 8-10 Care se referă la discurs (3-5). Forme diferite ale cuvantului discursiv: discursivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCURSIV: DISCURSÍV, -Ă, discursivi, -e, adjectiv 1. Care deduce prin raționament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operații preliminare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. 3. Care nu se supune unei continuități riguroase. – Din limba franceza discursif, latina discursivus. Forme diferite ale cuvantului discursiv: discursiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCURSIV: DISCURSÍV, -Ă adjectiv 1. (despre cunoaștere, gândire) care deduce o idee din alta prin raționament. 2. (despre memorie) care se dispersează. • care nu se supune unei continuități riguroase. 3. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ. (< limba franceza discursif, latina discursivus) Forme diferite ale cuvantului discursiv: discursiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCURSIV: DISCURSÍV, -Ă, discursivi, -e, adjectiv 1. Care se realizează prin trecere logică de la premise la concluzie prin mai multe etape intermediare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. 3. Care nu se supune unei continuități riguroase. – Din limba franceza discursif, latina discursivus. Forme diferite ale cuvantului discursiv: discursiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCURSIV: DISCURSÍV, -Ă adjectiv Care trece de la o idee la alta prin raționament. ♦ Care ține de o controversă, de o discuție. ♦ (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. ♦ (Făcut) prin discursuri; declarativ. [conform limba franceza discursif, italiana discorsivo]. Forme diferite ale cuvantului discursiv: discursiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCURSIV: DISCURSÍV, -Ă, discursivi, -e, adjectiv 1. (În opoziție cu intuitiv) Care deduce prin raționament o idee din alta. Procedeu discursiv de gîndire. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. Forme diferite ale cuvantului discursiv: discursiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCURSIV: DISCURSÍV discursivă (discursivi, discursive) Care se bazează pe raționament logic; dedus pe baza unei serii de judecăți succesive. Cunoaștere discursivă. /<fr. discursif, latina discursivus Forme diferite ale cuvantului discursiv: discursivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discursiv: discursív (care deduce o idee din alta prin raționament) adjectiv masculin, plural discursívi; forme singular discursívă, plural discursíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DISCURSIV: DISCURSÍV, -Ă adjectiv (conform limba franceza discursif, italiana discorsivo): în sintagmele stil discursiv și vorbire discursivă (vezi). Forme diferite ale cuvantului discursiv: discursiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discursiv: discursív (deductiv) adjectiv masculin, plural discursívi; forme discursívă, plural discursíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCURSIV' discurăluídiscuriruíDISCÚRSdiscursáDISCURSÍVDISCURSIVITÁTEdiscuruluídíscusdiscúsie |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discursiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discursiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Discursív, discursivă a [Atestat: latina medievală / Plural: discursivi, discursive / Etimologie: franceza discursif, lat discursivus] 1 Flz Care deduce, prin raționament, o idee din alta, ajungând la o concluzie după o serie de etape intermediare. DISCURSÍV discursivă discursivi, discursive Care se bazează pe raționament logic; dedus pe baza unei serii de judecăți succesive. Cunoaștere discursivă. |
GRAMATICA cuvântului discursiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discursiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discursiv poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discursiv? Vezi cuvântul discursiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discursiv?[ dis-cur-siv ] Se pare că cuvântul discursiv are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și da adeziunea la ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
