 | as |
|
| Disculpa [ dis-cul-pa ] VEZI SINONIME PENTRU disculpa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului disculpa în mai multe dicționareDefinițiile pentru disculpa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a disculpa (forma la infinitiv) A disculpa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCULPA: DISCULPA verb a (se) apăra, a (se) dezvinovăți, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (învechit și regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai disculpa atîta, doar nu ești vinovat!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCULPA: DISCULPÁ, discúlp, verb I. reflexiv A se dezvinovăți, a se scoate din culpă. • tranzitiv (Rar) Fără d-a încerca să-l disculpăm, să deplîngem totuși acea tristă stare de lucruri. ODOBESCU, S. I 321. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disculpa: disculpá [Atestat: NEGULICI / V: (înv) desdisculpa / prezentul indicativ: discúlp, (rar) disculpapéz / Etimologie: franceza disculper] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Liv) A (se) dezvinovăți. 3 verb tranzitiv: (Jur) A decide că un acuzat nu e vinovat (și a-l scoate din cauză). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCULPA: DISCULPÁ, discúlp, verb I. tranzitiv și reflexiv (livresc) A (se) dezvinovăți. ♦ tranzitiv A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din limba franceza disculper. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCULPA: DISCULPÁ, discúlp, verb I. tranzitiv și reflexiv (livresc) A (se) dezvinovăți. ♦ tranzitiv A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din limba franceza disculper. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCULPA: DISCULPÁ verb I. trecut, reflexiv A (se) dezvinovăți, a se justifica. [P.i. discúlp, 3,6 -pă. / < limba franceza disculper]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disculpă: discúlpă substantiv feminin [Atestat: CĂLINESCU, I. 392 / Plural: disculpape / Etimologie: it discolpa] (Itm; rar) 1 Dezvinovățire. 2 Nevinovăție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disculpa: disculpá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu discúlp, persoana a treia singular: el / ea și plural discúlpă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural discúlpe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCULPA: DISCULPÁ verb trecut, reflexiv a (se) dezvinovăți, a (se) justifica. (< limba franceza disculper) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCULPĂ: DISCÚLPĂ substantiv feminin (Italienism) Dezvinovățire; lipsă de vină. [< italiana discolpa]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCULPĂ: DISCÚLPĂ substantiv feminin dezvinovățire. (< italiana discolpa) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disculpa: disculpá (a disculpa) (livresc) verb, indicativ prezent 3 discúlpă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disculpă: discúlpă substantiv feminin, plural discúlpe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCULPA' DISCULÉȚdișculídișculítdișculitúrăDISCULPÁDISCULPÁREDISCULPÁTDISCULPÁȚIEdisculpațiúne |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL disculpă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disculpă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu te mai disculpă atîta, doar nu ești vinovat!. Disculpá [Atestat: NEGULICI / V: înv desdisculpă / prezentul indicativ: discúlp, rar disculpăpéz / Etimologie: franceza disculper] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: Liv A se dezvinovăți. 392 / Plural: disculpăpe / Etimologie: it discolpa] Itm; rar 1 Dezvinovățire. Disculpá a disculpă livresc verb, indicativ prezent 3 discúlpă. |
GRAMATICA cuvântului disculpă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disculpă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul disculpă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE disculpa? Vezi cuvântul disculpa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disculpa?[ dis-cul-pa ] Se pare că cuvântul disculpa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL disculpă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A înțelege pe cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul disculpa se conjugă: ei ele discúlpă
