 | as |
|
| Discuitor [ dis-cu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU discuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru discuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discuitor: discuitór sn [Atestat: SCÂNTEIA, 1952, nr. 2400 / P: discuitorcu-idiscuitor / Plural: discuitoroare / Etimologie: discui + -tor] Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1 (2), folosită la discuire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCUITÓR: DISCUITÓR, discuitoare, substantiv neutru Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1, folosită la discuire. [ pronunție: -cu-i-] – Discui + sufix -tor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCUITÓR: DISCUITÓR, discuitoare, substantiv neutru Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1, folosită la discuire. [ pronunție: -cu-i-] – Discui + sufix -tor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCUITÓR: DISCUITÓR substantiv neutru Mașină agricolă cu discuri metalice ascuțite, folosită pentru afânarea solului. [< disc]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCUITÓR: DISCUITÓR substantiv neutru mașină agricolă cu discuri metalice, pentru afânarea solului. (< disc/ui/ + -tor) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discuitor: discuitór substantiv neutru (silabe -cu-i-), plural discuitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discuitor: discuitór (-cu-i-) substantiv neutru, plural discuitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCUITOR' DISCROMÍEDIȘCUDISCUÍDISCUÍREDISCUITÓRDISCULÉȚdișculídișculítdișculitúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discuitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 2400 / P: discuitorcu-idiscuitor / Plural: discuitoroare / Etimologie: discui + -tor] Unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri1 2, folosită la discuire. |
GRAMATICA cuvântului discuitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discuitor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discuitor? Vezi cuvântul discuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discuitor?[ dis-cu-i-tor ] Se pare că cuvântul discuitor are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu paradă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul discuitor are forma: discuitoáre
