 | as |
|
| Discuire [ dis-cu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU discuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru discuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discuire: discuíre substantiv feminin [Atestat: DER / Plural: discuireri / Etimologie: discui] Arătură superficială a solului la adâncimea de 6-10 cm, executată cu ajutorul discuitorului pentru mărunțirea bulgărilor, afânarea înainte de semănat, distrugerea buruienilor, dezmiriștit etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DISCUIRE: DISCUÍRE (< disc) substantiv feminin Lucrare a solului la adâncimea de 6-10 cm, executată cu grapa cu discuri, vara la dezmiriștire, iar toamna sau primăvara în vederea pregătirii terenului pentru semănat. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCUIRE: DISCUÍRE, discuiri, substantiv feminin Acțiunea de a discui. – vezi discui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCUIRE: DISCUÍRE, discuiri, substantiv feminin Acțiunea de a discui. – vezi discui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discuire: discuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat discuírii; plural discuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discuire: discuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat discuírii; plural discuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCUIRE' DISCROMAZÍEDISCROMÍEDIȘCUDISCUÍDISCUÍREDISCUITÓRDISCULÉȚdișculídișculít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discuire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Discuíre substantiv feminin [Atestat: DER / Plural: discuireri / Etimologie: discui] Arătură superficială a solului la adâncimea de 6-10 cm, executată cu ajutorul discuitorului pentru mărunțirea bulgărilor, afânarea înainte de semănat, distrugerea buruienilor, dezmiriștit etc. |
GRAMATICA cuvântului discuire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discuire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discuire? Vezi cuvântul discuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discuire?[ dis-cu-i-re ] Se pare că cuvântul discuire are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se întinde după ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul discuire are forma: discuíri
