 | as |
|
| Discreţionar [ dis-cre-ţi-o-nar ] VEZI SINONIME PENTRU discreţionar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discretionar în mai multe dicționareDefinițiile pentru discretionar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCREȚIONAR: DISCREȚIONÁR, -Ă, discreționari, -e, adjectiv (juridic; în statele capitaliste, numai în expresie) Puteri discreționare = puteri conferite în anumite cazuri unei autorități sau unor reprezentanți ai ei de a lua măsurile pe care le cred de cuviință în afara legii. Comitetul cu puteri discreționare al Frăției este scos din guvern. CAMIL PETRESCU, O. II 335. – Pronunțat: -ți-o-. Forme diferite ale cuvantului discretionar: discretionar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discreționar: discreționár, discretionară a [Atestat: MAIORESCU, despre V, 78 / P: discretionarți-odiscretionar / Plural: discretionari, discretionare / Etimologie: franceza discrétionnaire] 1 Care este lăsat la bunul plac al cuiva Si: arbitrar, discrețional (1). 2 (Îs) Putere discretionară Prerogativă recunoscută de lege unor organe de stat de a lua măsuri, fără a fi îngrădite în inițiativa lor Si: discrețional (2). Forme diferite ale cuvantului discretionar: discretionară Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCREȚIONAR: DISCREȚIONÁR, -Ă, discreționari, -e, adjectiv 1. Care e lăsat la bunul-plac al cuiva; arbitrar. 2. (juridic) Putere discreționară = prerogativă recunoscută de lege în unele state unor organe de stat de a lua măsuri, fără a fi îngrădite în inițiativa lor. [ pronunție: -ți-o-] – Din limba franceza discrétionnaire. Forme diferite ale cuvantului discretionar: discretionar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCREȚIONAR: DISCREȚIONÁR, -Ă, discreționari, -e, adjectiv (Despre puteri, prerogative, acte etc.) Care acționează, se exercită așa cum consideră cineva, fără a fi prevăzut și îngăduit de lege; care are prin lege întreaga libertate de acțiune. [ pronunție: -ți-o-] – Din limba franceza discrétionnaire. Forme diferite ale cuvantului discretionar: discretionar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCREȚIONAR: DISCREȚIONÁR discretionară (discretionari, discretionare) juridic: Puteri discretionare puteri cu care este învestită, în cazuri excepționale, o instanță sau un reprezentant al ei, de a lua, din proprie inițiativă, hotărâri sau măsuri care depășesc cadrul legii. [silabe ți-o-] /<fr. discrétionnaire Forme diferite ale cuvantului discretionar: discretionară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCREȚIONAR: DISCREȚIONÁR, -Ă adjectiv 1. arbitrar. 2. care are prin lege libertate de acțiune. ♦ puteri discretionare = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. (< limba franceza discrétionnaire) Forme diferite ale cuvantului discretionar: discretionar-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCREȚIONAR, -Ă: DISCREȚIONÁR, -Ă adjectiv Arbitrar. • Puteri discreționare = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. [pronume -ți-o-. / < limba franceza discrétionnaire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru discreționar: * discreționár, -ă adjectiv (în franceză discrétionnaire). Lăsat la discrețiunea cuĭva: putere discreționară. vezi dictatorial. Forme diferite ale cuvantului discretionar: discretionar-ă discretionar-óz discretionarghĭ Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discreționar: discreționár adjectiv masculin (silabe -ți-o-), plural discreționári; forme singular discreționáră, plural discreționáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discreționar: discreționár (-ți-o-) adjectiv masculin, plural discreționári; forme discreționáră, plural discreționáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru discreționar: discreționar a. lăsat la discrețiunea cuiva: putere discreționară. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCRETIONAR' discrepánțieDISCRÉTDISCRÉȚIEdiscreționálDISCREȚIONÁRDISCREȚIÚNEDISCRETÓRIUDISCRIMINÁDISCRIMINÁNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discreționar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discreționar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Discreționár, discreționară a [Atestat: MAIORESCU, despre V, 78 / P: discreționarți-odiscreționar / Plural: discreționari, discreționare / Etimologie: franceza discrétionnaire] 1 Care este lăsat la bunul plac al cuiva Si: arbitrar, discrețional 1. 2 Îs Putere discreționară Prerogativă recunoscută de lege unor organe de stat de a lua măsuri, fără a fi îngrădite în inițiativa lor Si: discrețional 2. DISCREȚIONÁR discreționară discreționari, discreționare juridic: Puteri discreționare puteri cu care este învestită, în cazuri excepționale, o instanță sau un reprezentant al ei, de a lua, din proprie inițiativă, hotărâri sau măsuri care depășesc cadrul legii. |
GRAMATICA cuvântului discreționar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discreționar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discreționar poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discreţionar? Vezi cuvântul discreţionar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discreţionar?[ dis-cre-ţi-o-nar ] Se pare că cuvântul discreţionar are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL discreționar Inţelegi mai uşor cuvântul discreționar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeDISCREȚIONÁR, -Ă, discreționari, -e, adjectiv juridic; în statele capitaliste, numai în expresie Puteri discreționare = puteri conferite în anumite cazuri unei autorități sau unor reprezentanți ai ei de a lua măsurile pe care le cred de cuviință în afara legii Juridic Putere discreționară = prerogativă recunoscută de lege în unele state unor organe de stat de a lua măsuri, fără a fi îngrădite în inițiativa lor ♦ puteri discretionare = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii Puteri discreționare = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie așa e datul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
