 | as |
|
| Discredit [ dis-cre-dit ] VEZI SINONIME PENTRU discredit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discredit în mai multe dicționareDefinițiile pentru discredit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCREDIT: DISCRÉDIT substantiv neutru Pierdere sau micșorare a creditului, a încrederii. Nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari... ce aduceți discredit presei! ALECSANDRI, T. 1711. În urma discreditului în care au căzut, la noi [în 1866], lucrările statistice, ar trebui să aibă cineva mare curaj... ca să întreprindă studiul faptelor ce se exprim prin cifre. I. IONESCU, D. 1. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discredit: discrédit sn [Atestat: NEGULICI / V: (înv) desdiscredit / Etimologie: franceza discrédit] 1-2 Pierdere sau micșorare a creditului, a prestigiului, a considerației, a influenței etc. de care se bucură cineva sau ceva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCREDIT: DISCRÉDIT substantiv neutru (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din limba franceza discrédit. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCREDIT: DISCRÉDIT substantiv neutru (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din limba franceza discrédit. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCREDIT: DISCRÉDIT substantiv neutru Pierdere, micșorare a creditului, a încrederii de care se bucură cineva. [< limba franceza discrédit, italiana discredito]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCREDIT: DISCRÉDIT substantiv neutru pierdere, micșorare a creditului de care se bucură cineva. (< limba franceza discrédit) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru discredit: * discrédit n., plural e (în franceză discrédit, despre italiana discredito). Lipsă de credit: a cădea în discret. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru discredit: discredit n. pierderea sau scăderea creditului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru discredit: discredit substantiv verbal COMPROMITERE. DISCREDITARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discredit: discrédit (rar) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discredit: discrédit substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCREDIT' DISCRÁZICDISCRAZÍEdiscrázitdiscreciúneDISCRÉDITDISCREDITÁDISCREDITÁREDISCREDITÁTDISCREPÁNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discredit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discredit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Discrédit sn [Atestat: NEGULICI / V: înv desdiscredit / Etimologie: franceza discrédit] 1-2 Pierdere sau micșorare a creditului, a prestigiului, a considerației, a influenței etc. |
GRAMATICA cuvântului discredit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discredit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discredit poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discredit? Vezi cuvântul discredit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discredit?[ dis-cre-dit ] Se pare că cuvântul discredit are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL discredit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Noroi de sapă sau de foraj, de sondă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
