 | as |
|
| Discordie [ dis-cor-di-e ] VEZI SINONIME PENTRU discordie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discordie în mai multe dicționareDefinițiile pentru discordie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCORDIE: DISCORDIE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, verb reflexiv:ajbă, zîzanie, (învechit și popular) price, pricină, sfadă, (popular și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (popular) harță, (învechit și regional) pricaz, scîrbă, toi, (regional) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Moldova și Transilvania) poară, (Bucovina și Transilvania) șcort, (învechit) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism învechit) filonichie, (figurat) ciocnire. (discordie dintre două persoane.) 2. animozitate, dușmănie învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, verb reflexiv:ajbă, verb reflexiv:ăjmășie, zîzanie, (livresc) inimiciție, (învechit și popular) price, (popular și fam.) dihonie, (popular) pică, (învechit și regional) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Moldova) poxie, (învechit) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, verb reflexiv:ăjbie, (latinism învechit) rancoare. (Ce e discordie asta între voi?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCÓRDIE: DISCÓRDIE, discordii, substantiv feminin (În opoziție cu concordie, armonie) Neînțelegere, dezbinare, nepotrivire, disensiune, dezacord; prin extensie ceartă, sfadă, verb reflexiv:ajbă, gîlceavă. Pricinuise discordie între bărbatul care voia să plece... și femeia care voia să rămînă. C. PETRESCU, Î. II 155. Luați aminte la cele ce-am decis: Deja pînă acuma discordii intestine De trei ori se iviră. MACEDONSKI, O. II 88. • Mărul discordiei = obiect pentru care se ceartă mai multe persoane; subiect de ceartă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discordie: discórdie substantiv feminin [Atestat: HELIADE, O. II, 54 / V: (înv) discordiedă, discordierd (pl: discordieuri) sn, desdiscordie, descord sn / P: discordiedi-e / Plural: discordieii / Etimologie: lat discordia, it discordia cf franceza discorde] 1 Neînțelegere între oameni, colectivități, popoare etc. Si: dezacord, disensiune. 2 Ceartă. 3 verb reflexiv:ajbă. 4 (Îs) Mărul discordiei (sau măr de discordie) Cauza neînțelegerii sau al dușmăniei dintre mai multe persoane, țări etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru discordie: * discórdie forme (latina discordia. vezi concordie). Disensiune, neunire: A trăi în discordie. mitologie O zeiță care întreținea discordia și care, la nunta luĭ Peleŭ, a aruncat un măr de aur pe care Páride l-a adjudecat Veneriĭ, ceĭa ce a supărat-o teribil pe Junona și pe Minerva. Măru discordiiĭ, obĭect de ceartă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru discordie: discórdie (discórdii), substantiv feminin – Neînțelegere; ceartă; verb reflexiv:ajbă. latina discordia (secolul XIX). – derivat discorda, verb, din limba franceza discorder; discordant, adjectiv, din limba franceza ; discordanță, substantiv feminin, din limba franceza discordance. conform dezacorda, verb; dezacord, substantiv neutru, din limba franceza Forme diferite ale cuvantului discordie: discórdii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Discordie: Discordie forme mitologie 1. zeiță rău făcătoare, aruncă la nunta lui Peleu mărul de aur, pe care Paris îl adjudecă Venerii, ceea ce irită grozav pe Junona; 2. figurat mărul Discordiei, pricină de ceartă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCÓRDIE: DISCÓRDIE, discordii, substantiv feminin Neînțelegere, dezbinare între oameni, colectivități etc.; disensiune, dezacord; prin extensie ceartă, verb reflexiv:ajbă; dușmănie. – Din latina, italiana discordia. conform limba franceza discorde. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCÓRDIE: DISCÓRDIE, discordii, substantiv feminin Neînțelegere, dezbinare între oameni, colectivități etc.; disensiune, dezacord; prin extensie ceartă, verb reflexiv:ajbă; dușmănie. – Din latina, italiana discordia. conform limba franceza discorde. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCÓRDIE: DISCÓRDIE substantiv feminin Dezbinare, neînțelegere, dezacord; (prin extensie) verb reflexiv:ajbă, ceartă. • Mărul discordiei = subiect de ceartă. [pronume -di-e, gen. -iei. / < latina, italiana discordia, conform limba franceza discorde]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCÓRDIE: DISCÓRDIE discordiei forme Neînțelegere violentă între persoane; dezbinare. [articulat discordia; genitiv dativ discordiei; silabe -di-e] /<lat., italiana discordia Forme diferite ale cuvantului discordie: discordiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discordie: discórdie substantiv feminin (silabe -di-e), articulat discórdia (silabe -di-a), genitiv dativ articulat discórdiei; plural discórdii, articulat discórdiile (silabe -di-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discordie: discórdie (-di-e) substantiv feminin, articulat discórdia (-di-a), genitiv dativ articulat discórdiei; plural discórdii, articulat discórdiile (-di-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCÓRDIE: DISCÓRDIE substantiv feminin dezbinare, neînțelegere, dezacord; (prin extensie) verb reflexiv:ajbă, ceartă. (< latina, italiana discordia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru discordie: discordie forme ceartă, neînțelegere între persoane. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Discordie: Discordie ≠ armonie, concordie Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCORDIE' DISCORDÁNȚĂDISCORDÁREDISCORDÁTDiscordiaDISCÓRDIEDISCORÍEdiscórsdiscosDISCOTÉCĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Discordie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discordie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Discordie dintre două persoane. Ce e discordie asta între voi?. II, 54 / V: înv discordiedă, discordierd pl: discordieuri sn, desdiscordie, descord sn / P: discordiedi-e / Plural: discordieii / Etimologie: lat discordia, it discordia cf franceza discorde] 1 Neînțelegere între oameni, colectivități, popoare etc. 4 Îs Mărul discordiei sau măr de discordie Cauza neînțelegerii sau al dușmăniei dintre mai multe persoane, țări etc. DISCÓRDIE discordiei forme Neînțelegere violentă între persoane; dezbinare. |
GRAMATICA cuvântului Discordie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discordie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Discordie poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discordie? Vezi cuvântul discordie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discordie?[ dis-cor-di-e ] Se pare că cuvântul discordie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Discordie Inţelegi mai uşor cuvântul discordie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Mărul discordiei = obiect pentru care se ceartă mai multe persoane; subiect de ceartă Mărul discordiei = subiect de ceartă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Discordie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Acetilacetic adjectiv chimie; în sintagma acid acetilacetic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul discordie are forma: discórdii
