 | as |
|
| Discorda [ dis-cor-da ] VEZI SINONIME PENTRU discorda PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discorda în mai multe dicționareDefinițiile pentru discorda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a discorda (forma la infinitiv) A discorda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCORDA: DISCORDÁ, persoană 3 discordează și (mai rar) discórdă, verb I. 1. intranzitiv (În opoziție cu concorda) A fi în discordanță, a distona, a nu se armoniza, a nu se potrivi. 2. reflexiv (Învechit, despre instrumente muzicale cu coarde sau despre coardele instrumentelor; în opoziție cu acorda) A se dezacorda. S-au discordat ghitara!... Pas acum de-o acordează cu mînile înghețate. ALECSANDRI, T. I 78. • figurat Anul 1848... Toată lumea se aruncă în arena politică. Lira lui Lamartine se discordă și telescopul lui Arago prinse ceață. NEGRUZZI, S. I 335. 3. tranzitiv (În opoziție cu încorda) A relaxa, a slăbi tensiunea, a destinde. A discorda un arc. • figurat O moliciune subită îi discordează toți nervii. VLAHUȚĂ, O. A. III 93. Un sentiment de dureroasă izolare îi întuneca mintea, îi discorda voința. id. ib. 142. • reflexiv Dinu se lăsă iar pe pîntece, întinzîndu-se, ca un șarpe care se discordează. SADOVEANU, O. III 163. – Variantă: descordá verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discorda: discordá [Atestat: HELIADE, O. II, 376 / V: (înv) desdiscorda / prezentul indicativ: 3 discordadeáză, (rar) discórdă / Etimologie: franceza discorder, lat discordare] 1 verb reflexiv: (Înv; despre instrumentele muzicale cu coarde, pex, despre coardele instrumentelor) A se dezacorda. 2 verb reflexiv: (despre corpuri sau despre mușchii corpului aflați în stare de încordare) A se destinde. 3 vi A fi în discordanță (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCORDA: DISCORDÁ verb I. 1. intr. A nu concorda, a nu se potrivi. ♦ A fi discordant, lipsit de armonie, 2. trecut A relaxa, a destinde. [P.I. 3 -dează și (rar) -dă. Variante descorda verb I. / < limba franceza discorder, italiana latina discordare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCORDA: DISCORDÁ, persoană 3 discordează, verb I. 1. intranzitiv A fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. reflexiv (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din limba franceza discorder, latina discordare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCORDA: DISCORDÁ, persoană 3 discordează, verb I. 1. intranzitiv A fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. reflexiv (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din limba franceza discorder, latina discordare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCORDA: DISCORDÁ verb I. intr. a nu concorda, a nu se potrivi. • a fi discordant. II. trecut a relaxa. II. reflexiv (despre instrumente muzicale cu coarde) a se dezacorda. (< limba franceza discorder, latina discordare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCORDA: DISCORDA verb a se dezacorda. (Un instrument care s-a discorda.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discorda: discordá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea discordeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discorda: discordá (a discorda) verb, indicativ prezent 3 discordeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discordă: discórdă substantiv feminin vezi discordie Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCORDA' DISCOPÓDIUdiscopótiriuDISCORÁMADISCÓRD, -ĂDISCORDÁDISCORDÁNTDISCORDÁNȚĂDISCORDÁREDISCORDÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discordă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discordă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 376 / V: înv desdiscordă / prezentul indicativ: 3 discordădeáză, rar discórdă / Etimologie: franceza discorder, lat discordare] 1 verb reflexiv: Înv; despre instrumentele muzicale cu coarde, pex, despre coardele instrumentelor A se dezacorda. Un instrument care s-a discordă. Un instrument care s-a discordă. Discordá a discordă verb, indicativ prezent 3 discordeáză. |
GRAMATICA cuvântului discordă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discordă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discordă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discorda? Vezi cuvântul discorda desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discorda?[ dis-cor-da ] Se pare că cuvântul discorda are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL discordă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Păsări alergătoare și substantivat, forme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
