eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție discontare


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Discontare [ dis-con-ta-re ]
VEZI SINONIME PENTRU discontare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului discontare în mai multe dicționare

Definițiile pentru discontare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discontare:
discontáre substantiv feminin [Atestat: DAVIDOGLU, M. 60 / Plural: discontaretắri / Etimologie: nesigură cf franceza decompter] (Nob) Situație de venituri și cheltuieli Si: cont, socoteală.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'DISCONTARE'
DISCONFÓRTdisconsiliádiscóntdiscontádiscontárediscónterdiscontinuádiscontinuárediscontinuíst

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discontare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discontare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
60 / Plural: discontaretắri / Etimologie: nesigură cf franceza decompter] Nob Situație de venituri și cheltuieli Si: cont, socoteală.

GRAMATICA cuvântului discontare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discontare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discontare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul discontare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru discontare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE discontare?
Vezi cuvântul discontare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discontare?
[ dis-con-ta-re ]
Se pare că cuvântul discontare are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-i umbla cuiva ceva prin gură?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
persoană împuternicită prin lege sau prin delegare să dispună, să aprobe și să răspundă, potrivit legii, de utilizarea creditelor bugetare, de realizarea veniturilor, de folosirea eficientă a sumelor de bani primite de la bugetul de stat,
denumire dată în evul mediu și în epoca modernă teritoriul cuprinzând belgia, olanda, luxemburgul și nord-estul franței
a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut
despre piese de teatru a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app