 | as |
|
| Discant [ dis-cant ] VEZI SINONIME PENTRU discant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului discant în mai multe dicționareDefinițiile pentru discant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru discant: discant (< latina discantus; limba franceza déchant sau dessus; germana Diskant; limba engleză discant sau descant; italiana discanto) I. În diferite perioade ale polifoniei* vocale a Ev. medicina, termenul vehiculează sensuri deosebite: 1. În jurul secolul 12, despre este vocea (2) plasată deasupra cantus firmus*-ului. 2. În epoca imediat următoare (secolul 12-13), noțiunea își lărgește sfera, subsumând orice tip de compoziție polif. și devenind astfel sin. cu: organum*, diaphonia, contrapunctus. 3. despre englez (denumit în Anglia faburden, după limba franceza faux bourdon* și italiana falso bordone), se referă la diafonia în cvarte, terțe și sexte, peste cantus firmus, practicată nu numai de compozitorii limba engleză ci și de către cei limba franceza și italiana II. Printr-o extensie și mai amplă, despre a ajuns să desemneze: 1. Vocea (2) cea mai înaltă a unei texturi arm. sau polif., vocale sau instr. 2. Unele registre (II, 1) înalte ale orgii* și armoniului*. 3. Regiunea superioară – în principiu de sopr. – în care se înscrie în general ambitusul (1) unui instr. (ex. viola d. – vezi viole) sau numai zona acută a unui instr. (ex. la pian). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DISCANT: DISCÁNT (< limba franceza ) substantiv neutru 1. Formă și procedeu aparținând începuturilor polifoniei Evului Mediu în Europa, linia melodică nou creată fiind situată deasupra liniei melodice date. 2. Partea de sus a claviaturii pianului, orgii sau clavecinului. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCANT: DISCÁNT substantiv neutru 1. vocea cea mai înaltă a unei texturi muzicale. 2. registru înalt al orgii sau armoniului. 3. regiunea superioară (acută) a ambitusului unui instrument muzical. (< germana Diskant) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discant: discánt s [Atestat: STAMATI, despre / Plural: nct / Etimologie: ger Diskant] (Muz) 1 Vocea superioară în polifonia secolul XV-XVI. 2 Jumătatea de sus a claviaturii. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discant: discánt substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DISCANT' discălicátDISCALIFICÁDISCALIFICÁREdiscălțadiscántdiscăpățânadiscarnátDISCARTRÓZĂdiscépol |
GRAMATICA cuvântului discant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discant poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discant? Vezi cuvântul discant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discant?[ dis-cant ] Se pare că cuvântul discant are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Apostolicește?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
