 | as |
|
| Diplomaţie [ di-plo-ma-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU diplomaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diplomatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru diplomatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DIPLOMAȚIE: DIPLOMAȚÍE (< greacă, limba franceza ) substantiv feminin 1. Totalitatea metodelor, mijloacelor și activităților în domeniul relațiilor internaționale prin care un stat își înfăptuiește obiectivele și scopurile de politică externă. Apărută încă din Antic., în formele ei actuale a luat naștere în secolul 16-17 o dată cu crearea statelor centralizate și a extinderii relațiilor internaționale politice și comerciale (în acest răstimp apar și primele reprezentanțe diplomatice permanente), căpătând o deosebită însemnătate în secolul 19-20. În condițiile diversificării activității diplomatice, despre începe să fie guvernată de uzanțe, norme și principii de drept internațional (de ex.: respectarea suveranității de stat), precum și de regulile dreptului diplomatic, cum sunt cele referitoare la privilegiile și imunitățile diplomatice, rangurile și clasele diplomaților. despre se realizează prin mijloace variate, dintre care cele mai importante sunt: negocierile, corespondența diplomatică, participarea la congrese și conferințe și organizații internaționale, reuniunile la nivel înalt, misiunile diplomatice etc. Activitatea diplomatică a statelor se realizează prin organele de stat pentru relațiile externe, și anume: șeful statului, guvernul, Ministerul de Externe (în interior) și misiunile diplomatice, reprezentanțele comerciale și consulatele (în exterior). Guvernul înfăptuiește conducerea generală a relațiilor externe ale statului, iar Ministerul de Externe exercită conducerea permanentă operativă a reprezentanțelor diplomatice și consulare, prezintă guvernului toate problemele importante ale politicii externe, apără interesele statului și cetățenilor săi în străinătate. 2. Ramură a științelor politice care se ocupă de relațiile internaționale. 3. Arta de a conduce și de a practica negocierile între state. ♦ Tact, abilitate, dexteritate, suplețe, prudență într-o situație sau problemă dificilă. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIPLOMAȚIE: DIPLOMAȚÍE substantiv feminin 1. Activitate, îndeplinită de organele statului și de reprezentanții și agenții săi peste graniță, care asigură realizarea sarcinilor politicii externe a statului. 2. (Uneori cu sens peiorativ) Conduită abilă, pricepere, dibăcie, rutină de diplomat. De acest inel central va trebui să înnoade o mulțime de fire convergente, o diplomație întreagă și plină de nuanțe. GALACTION, O. I 396. Am niște rochii pentru Sabina... – Va fi nevoie de puțină diplomație ca să le accepte. C. PETRESCU, C. vezi 227. [Trahanache:] Trebuie să ai și puțintică diplomație! CARAGIALE, O. I 111. 3. Carieră, profesiune de diplomat; corp diplomatic. Distins cum era, ar fi intrat și în diplomație. M. I. CARAGIALE, C. 116. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diplomație: diplomațíe substantiv feminin [Atestat: HELIADE, O. II, 55 / Plural: diplomatieii / Etimologie: franceza diplomatie, it diplomazia] Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi, în scopul realizării politicii sale externe Si: (înv) diplomatică1 (30). 2 (Pex) Profesiune de diplomat1 (1). 3 (Pex) Carieră de diplomat1 (1). 4 Complex de metode și procedee folosite în domeniul relațiilor internaționale Si: (înv) diplomatică1 (31). 5 (Pex) Știință care se ocupă cu studiul metodelor și procedeelor folosite în domeniul relațiilor internaționale. 6 Totalitatea reprezentanților diplomatici integrați într-o anumită organizare. 7 Comportare plină de tact, abilă, șireată Si: (îvr) diplomatică1 (33). 8 (Pex) Fățărnicie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIPLOMAȚIE: DIPLOMAȚÍE substantiv feminin 1. Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță pentru a asigura legături reciproce cu celelalte state și a realiza obiectivele politicii sale externe. ♦ Ansamblu de metode și de procedee folosite în domeniul relațiilor internaționale dintre state. ♦ Carieră, funcție de diplomat. ♦ Totalitatea diplomaților. 2. Abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). [conform limba franceza diplomatie, italiana diplomazia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIPLOMAȚIE: DIPLOMAȚÍE forme 1) Totalitate a mijloacelor, metodelor și formelor de activitate a reprezentanților unui stat în alt stat. 2) Totalitate a diplomaților unei țări; corp diplomatic. 3) Funcție de diplomat. 4) deprindere Ansamblu de manevre la care recurge cineva pentru a-și atinge scopul. [articulat diplomația; genitiv dativ diplomației; silabe -ți-e] /<fr. diplomatie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIPLOMAȚIE: DIPLOMAȚÍE, diplomații, substantiv feminin 1. Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi diplomatici, în scopul realizării politicii externe preconizate. ♦ Comportare abilă, subtilă, șireată. 2. Carieră, profesiune de diplomat2. 3. Totalitatea reprezentanților diplomatici constituiți în corp. – Din limba franceza diplomatie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIPLOMAȚIE: DIPLOMAȚÍE, (2) diplomații, substantiv feminin 1. Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi diplomatici, în scopul realizării politicii sale externe. 2. Comportare abilă, subtilă, șireată. 3. Carieră, profesie de diplomat2. 4. Totalitatea reprezentanților constituiți în corp diplomatic. – Din limba franceza diplomatie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIPLOMAȚIE: DIPLOMAȚÍE substantiv feminin 1. activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2). 2. carieră, funcție de diplomat. 3. totalitatea diplomaților. 4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). (< limba franceza diplomatie) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru diplomație: * diplomațíe forme (în franceză diplomatie, italiana diplomazia). Știința intereselor și relațiunilor internaționale. Corpu diplomatic, carieră diplomatică: a intra în diplomație. figurat Purtare prudentă și abilă: a lucra cu diplomație. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diplomație: diplomație forme 1. știința raporturilor mutuale, a intereselor respective ale Statelor; 2. personalul agenților cari tratează aceste interese: diplomația europeană; 3. figurat conduită prudentă și abilă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diplomație: diplomațíe substantiv feminin (silabe -plo-), articulat diplomațía, genitiv dativ articulat diplomațíei; (manifestări) plural diplomațíi, articulat diplomațíile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diplomație: diplomațíe (di-plo-) substantiv feminin, articulat diplomațía, genitiv dativ articulat diplomațíei; (manifestări) plural diplomațíi, articulat diplomațíile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIPLOMAȚIE: DIPLOMAȚIE substantiv politică. (A uzat de o diplomatie ingenioasă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIPLOMATIE' diplomaticaménteDIPLOMATICÉSCdiplomaticéștediplomaticosDIPLOMAȚÍEdiplomatístdiplomomaníeDIPLOPÁGDIPLOPÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIPLOMAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diplomaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 55 / Plural: diplomaȚieii / Etimologie: franceza diplomatie, it diplomazia] Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi, în scopul realizării politicii sale externe Si: înv diplomatică1 30. A uzat de o diplomaȚie ingenioasă. A uzat de o diplomaȚie ingenioasă. |
GRAMATICA cuvântului DIPLOMAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diplomaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIPLOMAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diplomaţie? Vezi cuvântul diplomaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diplomaţie?[ di-plo-ma-ţi-e ] Se pare că cuvântul diplomaţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DIPLOMAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma algebra logicii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul diplomație are forma: diplomațíi
