 | as |
|
| Diplomatică [ di-plo-ma-ti-că ] VEZI SINONIME PENTRU diplomatică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diplomatica în mai multe dicționareDefinițiile pentru diplomatica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIPLOMATICĂ: DIPLOMÁTICĂ1 substantiv feminin Disciplină auxiliară a istoriei, care cercetează diplomele (3) și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea. Act de diplomatică națională păstrat și azi la Snagov. ODOBESCU, S. I 438. Noi aice învățăm grecește, latinește... precum și alte multe ramuri de învățături, între care și diplomatica. KOGĂLNICEANU, S. 75. – Variantă: (învechit) diplomátic (BĂLCESCU, O. I 54) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIPLOMATICĂ: DIPLOMÁTICĂ forme Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul diplomelor și documentelor oficiale vechi, cu originea, conținutul și autenticitatea lor. /<fr. diplomatique, latina diplomaticus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIPLOMATICĂ: DIPLOMÁTICĂ2 substantiv feminin (Învechit) Diplomație. De la o verb reflexiv:eme s-au ațîțat luxul și scîrboasa diplomatică, care n-au fost spre verb reflexiv:eun temei al nostru sau folos al patriei. GOLESCU, Î. 63. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIPLOMATICĂ: DIPLOMÁTICĂ1 substantiv feminin Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, cărți și altor documente oficiale. [Gen. -cii. / < limba franceza diplomatique]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diplomatică: diplomatică forme știința care are de obiect lectura și critica documentelor și a diplomelor vechi: ea fu întemeiată în 1681 de benedictinul Mabillon. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIPLOMATICĂ: DIPLOMÁTICĂ2 substantiv feminin (Rar) Diplomație. [Gen. -cii. / < germana Diplomatik]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diplomatică: diplomátică substantiv feminin (silabe -plo-), genitiv dativ articulat diplomáticii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diplomatică: diplomátică (di-plo-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat diplomáticii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIPLOMATICA' diplomaníeDIPLOMÁTdiplomatáriuDIPLOMÁTICdiplomáticădiplomaticaménteDIPLOMATICÉSCdiplomaticéștediplomaticos |
GRAMATICA cuvântului diplomatică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diplomatică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul diplomatică poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diplomatică? Vezi cuvântul diplomatică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diplomatică?[ di-plo-ma-ti-că ] Se pare că cuvântul diplomatică are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: călțunul-doamnei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
