 | as |
|
| Diplomă [ di-plo-mă ] VEZI SINONIME PENTRU diplomă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diploma în mai multe dicționareDefinițiile pentru diploma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIPLOMĂ: DÍPLOMĂ, diplome, substantiv feminin 1. Act eliberat de o instituție de învățămînt,de o comisie de examinare etc. care certifică pregătirea profesională a unei persoane și îi dă dreptul să poarte un titlu. Diplomă de stat. ▭ Mi-am adus aminte că... ăl mai bun prieten al meu se ofilește cu diploma în buzunar, într-o casă boierească. CAMIL PETRESCU, T. I 40. A dobîndit diploma de doctor în medicină. GHICA, S. 159. Un doctor vestit venise... avea atestate Numai în aur legate, Diplome ce-n academii luase, cum el zicea, Prin țări care niciodată Nu au figurat pe hartă. ALEXANDRESCU, P. 175. 2. Act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a probelor date. vezi distincție, premiu. 3. (În orînduirea feudală și capitalistă) Act prin care se acordă un titlu de noblețe sau anumite privilegii; hrisov, uric, zapis. Nu erai comandant de fregată decît răpind acest drept unui tînăr meritos care nu avea privilegiul d-tale de a se fi născut cu diploma de nobil tipărită pe spate. CAMIL PETRESCU, T. II 204. Familia Coresilor, originară din Chios... a obținut diplome de la voievozii romîni. ODOBESCU, S. I 360. Lord Paget, vei primi astăzi diplomele de baron. NEGRUZZI, S. III 328. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diplomă: díplomă substantiv feminin [Atestat: CANTEMIR, HR., 131 / A și: diplómă / V: (îvr) diplom sn, diplomamát sn, deplomátă / Etimologie: franceza diplôme, lat diploma, ngr δίπλωμα] 1 (Înv) Act prin care se acordă cuiva un titlu de noblețe, anumite privilegii sau drepturi. 2 (Pex) Act oficial prin care se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt, un drept, o obligație. 3 Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei presoane, un anumit titlu etc. 4 (Îs) Lucrare de diploma Lucrare pe baza căreia studenții obțin diploma la sfârșitul studiilor. 5 (Rar) Examen susținut în vederea obținerii unei diplome (3). 6 (Șîs diploma de onoare) Act eliberat unui premiant, unui participant la o expoziție, la un concurs etc. prin care i se recunoaște valoarea deosebită a acestuia. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru diplomă: * díplomă forme, plural e (limba neogreacă și vgr. diploma, despre vgr. diplóo, îndoĭesc; latina italiana diplóma. Cp. cu diptice). Certificat, atestat superior acordat de o școală superioară, o universitate, o societate: diplomă de doctor. Act, document oficial vechĭ care acordă un privilegiŭ: a descifra diplome. chimie Un fel de vas cu părețiĭ dupli între care se introduce apă și se încălzește așa ceĭa ce e pus în recipientu interior. – Și -ómă, cu accentuat maĭ noŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIPLOMĂ: DÍPLOMĂ, diplome, substantiv feminin 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta. 3. (În evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblețe, anumite privilegii etc. – Din limba franceza diplôme, latina diploma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIPLOMĂ: DÍPLOMĂ substantiv feminin 1. Act prin care o instituție de învățământ, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc. ♦ Act care se eliberează unui premiat, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziție etc.) 2. Act de înnobilare, de acordare de privilegii; hrisov. ♦ Cartă regală, bulă pontificală, titlu, document. [conform limba franceza diplôme, italiana , latina, greacă diploma]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIPLOMĂ: DÍPLOMĂ diplomae forme 1) Document prin care se certifică faptul că o persoană are o calificare profesională ce îi dă dreptul să poarte un anumit grad sau titlu. 2) Document de distincție pentru merite deosebite obținute de un participant la un concurs sau la o expoziție. 3) istorie Act prin care se acorda sau se recunoștea un drept sau un privilegiu. /<fr. diplôme, latina diploma Forme diferite ale cuvantului diploma: diplomae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIPLOMĂ: DÍPLOMĂ, diplome, substantiv feminin 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui premiant, unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște valoarea acestuia. 3. (În Evul Mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblețe, anumite privilegii etc. – Din limba franceza diplôme, latina diploma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIPLOMĂ: DÍPLOMĂ substantiv feminin 1. (în evul mediu) act de înnobilare, de acordare de privilegii. 2. act prin care o instituție de învățământ, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc. • act care se eliberează unui premiant, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziție etc.). (< limba franceza diplôme, latina diploma) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diplomă: diplomă forme 1. document vechiu stabilind un drept sau privilegiu: diploma bărlădeană din anul 1134; 2. act conferit de o Facultate și constatând capacitatea unei persoane care și-a trecut examenele: diplomă de bacalaureat, de licențiat, de doctor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diploma: diploma verb tranzitiv: [Atestat: SAHAIA, U.R.S.S., 111 / prezentul indicativ: diplomaméz / Etimologie: franceza diplômer] (Rar) A decerna o diplomă (3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIPLOMĂ: DIPLOMĂ substantiv (astăzi rar) atestat, (familial și deprindere) patalama. (A obținut o diploma de studii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diplomă: díplomă substantiv feminin (silabe -plo-), genitiv dativ articulat díplomei; plural díplome Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diplomă: díplomă (di-plo-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat díplomei; plural díplome Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru diplomă: diplomă, diplome. substantiv feminin (argoul lumii interlope) sentință de condamnare. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIPLOMA' DIPLÓIC, -ĂDIPLOÍDDIPLOIDÍEdiplómDÍPLOMĂdiplománddiplomaníeDIPLOMÁTdiplomatáriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL diplomă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diplomă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii , 131 / A și: diplómă / V: îvr diplom sn, diplomămát sn, deplomátă / Etimologie: franceza diplôme, lat diploma, ngr δίπλωμα] 1 Înv Act prin care se acordă cuiva un titlu de noblețe, anumite privilegii sau drepturi. 4 Îs Lucrare de diplomă Lucrare pe baza căreia studenții obțin diploma la sfârșitul studiilor. 6 Șîs diplomă de onoare Act eliberat unui premiant, unui participant la o expoziție, la un concurs etc. DÍPLOMĂ diplomăe forme 1 Document prin care se certifică faptul că o persoană are o calificare profesională ce îi dă dreptul să poarte un anumit grad sau titlu. , 111 / prezentul indicativ: diplomăméz / Etimologie: franceza diplômer] Rar A decerna o diplomă 3. A obținut o diplomă de studii. A obținut o diplomă de studii. |
GRAMATICA cuvântului diplomă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diplomă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul diplomă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diplomă? Vezi cuvântul diplomă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diplomă?[ di-plo-mă ] Se pare că cuvântul diplomă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL diplomă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Carbon 14?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul diplomă are forma: díplome
