 | as |
|
| Dinţa [ din-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU dinţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru dinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dința (forma la infinitiv) A dința conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DINȚA: DINȚÁ, dințez, verb I. tranzitiv A face crestături în formă de dinți (2) pe marginea exterioară sau interioară a unui obiect. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DINȚA: DINȚÁ, dințez, verb I. tranzitiv A face dinți (2) pe marginea unui obiect. – Din dințat (derivat regresiv) sau din dinte. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DINȚA: DINȚÁ, dințez, verb I. tranzitiv A face dinți (2) pe marginea unui obiect. – Din dințat (derivat regresiv) sau din dinte. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dința: dința verb tranzitiv: [Atestat: DL / prezentul indicativ: dintațéz / Etimologie: drr dințat] A face dinți (14) pe marginea unui obiect.[1] modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DINȚA: DINȚA verb a cresta, a zimța, a zimțui. (dinta muchia unei piese metalice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dința: dințá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dințéz, persoana a treia singular: el / ea și plural dințeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dința: dințá (a dinta) verb, indicativ prezent 3 dințeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DINTA' DÍNSPREdinstinctívdínsuDÎ́NSULDINȚÁDINTÂIdintâiudintálDINȚÁR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DINȚA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dinţa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dința verb tranzitiv: [Atestat: DL / prezentul indicativ: dinȚațéz / Etimologie: drr dințat] A face dinți 14 pe marginea unui obiect. DinȚa muchia unei piese metalice. Dințá a dinȚa verb, indicativ prezent 3 dințeáză. |
GRAMATICA cuvântului DINȚA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dinţa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DINȚA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dinţa? Vezi cuvântul dinţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dinţa?[ din-ţa ] Se pare că cuvântul dinţa are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DINȚA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se lua sau a i se ridica cuiva o piatră de pe inimă sau de pe suflet, de pe cuget?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dința se conjugă: ei ele dințeáză
