 | as |
|
| Diligenţă [ di-li-gen-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU diligenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diligenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru diligenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGÉNȚĂ1, diligențe, substantiv feminin Trăsură mare, acoperită, care făcea (pînă la introducerea căilor ferate și a autotransportului) serviciul regulat de poștă și de transport al călătorilor; poștalion. Drumul e tare și lunecos ca sticla. Diligența merge cu greutate. GALACTION, O. I 468. La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-ncăpătoare Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 160. Vîrgolici trebuia să sosească de la Neamț cu diligența de 8 dimineața. HOGAȘ, DR. II 131. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diligență: diligénță1 substantiv feminin [Atestat: (a. 1767) IORGA, S. despre IV, 98 / V: (rar) diligentaijándiligenta, diligentaijédiligenta, (îrg) diligentaijeán sn, diligentaijánț sn, (înv) diligentaijáns sn, diligentaijánsă, dărăjánț sn, deligeánț sn, deligénț sn, deldiligenta, deligíndiligenta, deliján sn, delijánt sn, delijánță, delijénță, (reg) dilijáncă, dirigeáncă, delejánț, delijáns / Plural: diligentațe / Etimologie: franceza diligence] Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe lungi Si: poștalion. modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru diligență: * diligénță forme, plural e (în franceză diligence, despre latina diligentia. vezi predilecțiune). Promptitudine. (Rar). Mare trăsură publică închisă (omnibus) pentru călătorie pe unde nu e cale ferată (Azĭ e înlocuită de automobilu de curse). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGÉNȚĂ1, diligențe, substantiv feminin Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi; poștalion. – Din limba franceza diligence. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGÉNȚĂ1, diligențe, substantiv feminin Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi; poștalion. – Din limba franceza diligence. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGÉNȚĂ2 substantiv feminin (În trecut) Trăsură mare cu cai, folosită la transportul în comun al călătorilor, care mergea mai repede decât trăsurile obișnuite. [< limba franceza diligence]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diligență: diligénță2 substantiv feminin [Atestat: în limba maghiara istorie I, 58/16 / V: (rar) diligentaijediligenta, (înv) diligentagíndiligenta, deligínță / Plural: diligentațe / Etimologie: franceza diligence, lat diligentia] (Liv) 1 Sârguință. 2 Promptitudine. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGÉNȚĂ diligentae forme învechit Trăsură mare, cu multe locuri, care servea ca mijloc de transport pentru pasageri și poștă la distanțe mari; poștalion. /<fr. diligence Forme diferite ale cuvantului diligenta: diligentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGÉNȚĂ2 substantiv feminin trăsură mare cu cai, folosită în trecut, la transportul regulat de poștă și călători pe distanțe lungi; poștalion. (< limba franceza diligence) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diligență: diligență forme 1. promptitudine: diligența întru îndeplinirea unei obligațiuni; 2. mare trăsură publică pentru călători. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGÉNȚĂ2, diligențe, substantiv feminin (livresc) Sârguință, osteneală; zel, promptitudine. – Din latina diligentia, limba franceza diligence. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGÉNȚĂ2, diligențe, substantiv feminin (livresc) Sârguință, osteneală; zel, promptitudine. – Din latina diligentia, limba franceza diligence. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGÉNȚĂ substantiv poștalion, poștă, (învechit) menzil, olac. (diligenta transporta călători și corespondență.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru diligență: diligență substantiv verbal HĂRNICIE. RÎVNĂ. SILINȚĂ. SÎRGUINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. verb reflexiv:EDNICIE. ZEL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGENȚĂ substantiv poștalion, poștă, (învechit) menzil, olac. (diligenta transporta călători și corespondență.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diligență: diligénță (trăsură mare, sârguință) substantiv feminin, genitiv dativ articulat diligénței; plural diligénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGÉNȚĂ2, diligențe, substantiv feminin (Transilvania; latinism învechit) Sîrguință, osteneală. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGÉNȚĂ1 substantiv feminin silință, sârguință, zel. (< latina diligentia, limba franceza diligence) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DILIGENȚĂ: DILIGÉNȚĂ1 substantiv feminin Silință, sârguință. [< latina diligentia, conform limba franceza diligence]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diligență: diligénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat diligénței; plural diligénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DILIGENTA' DîlgăDILÍdilíeDILIGÉNTDILIGÉNȚĂdiligíntdiligínțădilijáncădilijáns |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL diligență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diligență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Despre IV, 98 / V: rar diligențăijándiligență, diligențăijédiligență, îrg diligențăijeán sn, diligențăijánț sn, înv diligențăijáns sn, diligențăijánsă, dărăjánț sn, deligeánț sn, deligénț sn, deldiligență, deligíndiligență, deliján sn, delijánt sn, delijánță, delijénță, reg dilijáncă, dirigeáncă, delejánț, delijáns / Plural: diligențățe / Etimologie: franceza diligence] Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe lungi Si: poștalion. Diligénță2 substantiv feminin [Atestat: în limba maghiara istorie I, 58/16 / V: rar diligențăijediligență, înv diligențăgíndiligență, deligínță / Plural: diligențățe / Etimologie: franceza diligence, lat diligentia] Liv 1 Sârguință. DILIGÉNȚĂ diligențăe forme învechit Trăsură mare, cu multe locuri, care servea ca mijloc de transport pentru pasageri și poștă la distanțe mari; poștalion. Diligență transporta călători și corespondență. Diligență transporta călători și corespondență. |
GRAMATICA cuvântului diligență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diligență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul diligență poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diligenţă? Vezi cuvântul diligenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diligenţă?[ di-li-gen-ţă ] Se pare că cuvântul diligenţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL diligență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Notație muzicală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul diligență are forma: diligénțe
