 | as |
|
| Diletant [ di-le-tant ] VEZI SINONIME PENTRU diletant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diletant în mai multe dicționareDefinițiile pentru diletant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DILETANT: DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care se ocupă cu o ramură a artei, a științei sau a tehnicii numai din plăcere, fără a fi profesionist sau specialist; amator; (peiorativ) persoană superficială care nu adîncește problemele specialității sale sau care nu are pregătirea științifică necesară pentru a le adînci. Operă de diletant. ▭ Nu vorbești ca un om de știință, vorbești ca un diletant. BARANGA, I. 197. Nu e nici cîntăreț, nici pictor, nici poet... E un diletant, mediocritate. CAMIL PETRESCU, T. I 95. Avem diletanți ce se cred și se zic artiști și care nu au cea mai slabă idee de artă. ALECSANDRI, S. 4. • (Adjectival) Pianistul diletant se întrerupse iritat, cu mîinile sprijinite pe coapse, cu coatele în afară. CAMIL PETRESCU, N. 105. Forme diferite ale cuvantului diletant: diletant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diletant: diletánt, diletantă substantiv masculin și feminin [Atestat: ASACHI, M. H. 4/22 / V: (înv) diletantlitdiletant / Plural: diletantnți, diletante / Etimologie: franceza dilettante] 1 Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională necesară. 2 Persoană care se preocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere Si: amator, neprofesionist. 3 (Prt) Persoană care nu adâncește sau nu are pregătirea științifică pentru a adânci problemele profesiunii sale, ale unei științe etc. Forme diferite ale cuvantului diletant: diletantă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DILETANT: DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peiorativ) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc. – Din limba franceza dilettante. Forme diferite ale cuvantului diletant: diletant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DILETANT: DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peiorativ) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc. – Din limba franceza dilettante. Forme diferite ale cuvantului diletant: diletant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DILETANT: DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peiorativ) persoană care nu adâncește problemele profesiunii sale. – Din limba franceza dilettante. Forme diferite ale cuvantului diletant: diletant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DILETANT: DILETÁNT, -Ă substantiv masculin forme cel care se ocupă de o știință, artă sau tehnică numai din plăcere, fără a fi profesionist ori specialist; amator. • (peiorativ) cel care îndeplinește o activitate în mod neglijent și fantezist, neavând o pregătire de specialitate satisfăcătoare. (< limba franceza dilettante) Forme diferite ale cuvantului diletant: diletant-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DILETANT, -Ă: DILETÁNT, -Ă substantiv masculin și forme Amator (pasionat) de artă, de știință, de tehnică, fără pregătire de specialitate; (peiorativ) om superficial, lipsit de pregătire temeinică. [< limba franceza dilettante, conform italiana dilettante – care se delectează]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DILETANT: DILETÁNT diletantți m. Persoană care se ocupă cu ceva (artă, știință, tehnică) numai din plăcere, fără a poseda cunoștințe profesionale corespunzătoare. /<fr. dilettante Forme diferite ale cuvantului diletant: diletantți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diletant: diletant m. 1. amator pasionat de muzică; 2. cunoscător în literatură sau artă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DILETANT: DILETANT substantiv, adjectiv amator, neprofesionist. (Pictor diletant.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diletant: diletánt (amator) substantiv masculin, plural diletánți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diletant: diletánt substantiv masculin, plural diletánți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Diletant: Diletant ≠ profesionist Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DILETANT' DILÉMĂDILEMÁTICDILENTATÍSTICdiletáDILETÁNTdiletántădiletánticDILETANTÍSMdiletantíst |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Diletant Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diletant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Diletánt, diletantă substantiv masculin și feminin [Atestat: ASACHI, M. 4/22 / V: înv diletantlitdiletant / Plural: diletantnți, diletante / Etimologie: franceza dilettante] 1 Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională necesară. DILETÁNT diletantți m. Pictor diletant. |
GRAMATICA cuvântului Diletant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diletant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Diletant poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diletant? Vezi cuvântul diletant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diletant?[ di-le-tant ] Se pare că cuvântul diletant are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Diletant |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cerc polar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul diletant are forma: diletánți
