 | as |
|
| Dig [ dig ] VEZI SINONIME PENTRU dig PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dig în mai multe dicționareDefinițiile pentru dig din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIG: DIG, diguri, substantiv neutru Construcție de piatră sau de beton, destinată să apere rada unui port, țărmul mării și terenurile joase de pe coastă expuse valurilor. Cînd obosea, se așeza la capătul digului, pe scara farului verde. BART, E. 92. ♦ Construcție de pămînt, de piatră etc. făcută în lungul unei văi sau pe marginea unui curs de apă, pentru a împiedica revărsările, pentru a izola anumite porțiuni de teren sau pentru a corecta albia unui curs de apă. Prizonierii dăduseră ajutor la repararea unui dig de pămînt... ce oprea apele unui rîuleț. SADOVEANU, M. C. 110. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dig: dig sn [Atestat: MÂNDRESCU, UNG. 74 / V: (reg) digghíu / Plural: diguri, (rar) dige / Etimologie: franceza digue] 1 Construcție hidrotehnică de piatră, de pământ sau de beton, executată în lungul malului unui curs de apă, al unui lac sau al unei mări ori îndreptată spre larg și care servește la dirijarea cursului de apă sau la apărarea malurilor ori a porturilor de acțiunea apei și a curenților Si: stăvilar, zăgaz, (reg) diguială, opritor. 2 (Trs; Ban) Gard de nuiele și piatră, făcut în apele curgătoare pentru a aduna apa și a putea prinde pești Si: (reg) apărătoare, gat, scoc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIG: DIG, diguri, substantiv neutru Construcție de piatră, de pământ sau de beton, făcută în lungul unei văi, la marginea unei ape, pe țărmul sau spre largul mării etc., pentru a apăra un loc de inundație, pentru a izola anumite porțiuni de teren, pentru a corecta albia unui curs de apă, a reduce forța valurilor etc. – Din limba franceza digue. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru DIG: DIG (DLR trimite la: vig). 1. – (Moț); Digu, G. act.; fam., olt. (Gras 59, 95).2. Diga (Ard II 194); – R., munt., 1708 (BGI XI 91); Digă, G. (T-Jiu). 3. Prob. cu mutația g > h: Dihul, în balada Miului, varianta vezi Alecsandri, și Dihan (BGI VII 8); conform Diham oronim. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIG: DIG, diguri, substantiv neutru Construcție de piatră, de pământ sau de beton, executată în lungul malului unei ape ori îndreptată spre larg, servind la dirijarea cursului de apă sau la apărarea malurilor de acțiunea apei și a curenților. – Din limba franceza digue. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIG: DIG substantiv neutru Construcție de piatră, de beton etc. care apără rada unui port, drumurile situate pe țărm etc. de acțiunea erozivă a valurilor; stăvilar, zăgaz. [< limba franceza digue]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIG: DIG diguri n. Construcție de piatră, beton sau pământ, făcută de-a lungul malului unei ape și menită să apere împrejurimile de năvălirea apei. /<fr. digue Forme diferite ale cuvantului dig: diguri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIG: DIG substantiv neutru construcție de piatră, de beton etc. care apără rada unui port, drumurile pe țărm etc. de acțiunea erozivă a valurilor. (< limba franceza digue) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru dig: dig (díguri), substantiv neutru – Chei, faleză. în franceză digue. – derivat îndigui, verb, pe baza limba franceza endiguer. Forme diferite ale cuvantului dig: díguri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dig: * dig n., plural urĭ (în franceză digue, fem., despre vfr. dique, despre ol. dijk, id.). Zăgaz. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIG: DIG substantiv (construcții) (regional) opritoare. (dig pe un curs de apă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dig: dig n. zăgaz, stăvilar (= limba franceza digue). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dig: dig substantiv neutru, plural díguri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dig: dig substantiv neutru, plural díguri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIG' difuzívdifuzivitátedifuzoáreDIFUZÓRDIGdigalénDIGÁMAdigáma/dígamaDIGAMÉTIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dig Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dig dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 74 / V: reg digghíu / Plural: diguri, rar dige / Etimologie: franceza digue] 1 Construcție hidrotehnică de piatră, de pământ sau de beton, executată în lungul malului unui curs de apă, al unui lac sau al unei mări ori îndreptată spre larg și care servește la dirijarea cursului de apă sau la apărarea malurilor ori a porturilor de acțiunea apei și a curenților Si: stăvilar, zăgaz, reg diguială, opritor. DIG diguri n. Dig pe un curs de apă. Dig pe un curs de apă. |
GRAMATICA cuvântului dig? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dig. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dig poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dig? Vezi cuvântul dig desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dig?[ dig ] Se pare că cuvântul dig are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dig |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cap de afiș sau cap de listă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dig are forma: díguri
