 | as |
|
| Difracţie [ di-frac-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU difracţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului difractie în mai multe dicționareDefinițiile pentru difractie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIFRACȚIE: DIFRÁCȚIE substantiv feminin 1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se și în spatele acestora. 2. modificare a direcției unui val la izbirea cu un obstacol. (< limba franceza diffraction) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru difracție: difracție substantiv feminin [Atestat: MARIAN, forme 423/11 / V: (înv) difractieiune / Plural: difractieii / Etimologie: franceza diffraction] Fenomen de propagare a undelor luminoase, acustice, de materie etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIFRACȚIE: DIFRÁCȚIE difractiei forme Deviere de la propagarea rectilinie a unei unde (luminoase, sonore etc.) atunci când întâlnește un obstacol sau când trece pintrun mediu neomogen. [articulat difracția; genitiv dativ difracției; silabe -ți-e] /<fr. diffraction Forme diferite ale cuvantului difractie: difractiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIFRACȚIE: DIFRÁCȚIE, difracții, substantiv feminin (fizică) Deviere sau complex de devieri pe care le suferă, după anumite legi, o rază de lumină, o undă sonoră etc., cînd trec prin deschideri înguste sau pe lîngă marginea unor obiecte opace. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIFRACȚIE: DIFRÁCȚIE, difracții, substantiv feminin Mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din limba franceza diffraction. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIFRACȚIE: DIFRÁCȚIE, difracții, substantiv feminin Mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din limba franceza diffraction. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIFRACȚIE: DIFRÁCȚIE substantiv feminin Deviere a unei raze luminoase, a unei unde sonore etc. care străbate un orificiu îngust sau întâlnește muchia unui corp opac. [Gen. -iei, variantă difracțiune substantiv feminin / conform limba franceza diffraction]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru difracție: difrácție (di-frac-ți-e) substantiv feminin, articulat difrácția (-ți-a), genitiv dativ articulat difrácției; plural difrácții, articulat difrácțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru difracție: difrácție substantiv feminin (silabe -frac-) → fracție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIFRACTIE' DIFORMITÁTEdifosgénDIFRACTÁDIFRACTÁTDIFRÁCȚIEDIFRACȚIÚNEDIFRACTOMÉTRUdiftereónDIFTÉRIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL difracție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului difracție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Difracție substantiv feminin [Atestat: MARIAN, forme 423/11 / V: înv difracțieiune / Plural: difracțieii / Etimologie: franceza diffraction] Fenomen de propagare a undelor luminoase, acustice, de materie etc. DIFRÁCȚIE difracției forme Deviere de la propagarea rectilinie a unei unde luminoase, sonore etc. |
GRAMATICA cuvântului difracție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului difracție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul difracție poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE difracţie? Vezi cuvântul difracţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul difracţie?[ di-frac-ţi-e ] Se pare că cuvântul difracţie are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma buză de bandaj?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul difracție are forma: difrácții
