|
Diform [ di-form ] VEZI SINONIME PENTRU diform PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diform în mai multe dicționareDefinițiile pentru diform din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIFÓRM: DIFÓRM, -Ă, diformi, -e, adjectiv (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare; urît, pocit, slut. Își chinuia trupul uscat, deșirat, diform aproape. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 114. • (Prin analogie, despre lucruri) Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfîrșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. IBRĂILEANU, A. 160. ♦ (Rar) Fără formă precisă. Încerca să distingă umbrele diforme din ceața ce învăluia portul ca o pulbere violetă. BART, E. 185. ♦ Inform, brut. La laminoare, blocul este coborît cu prevedere. Peste el încep să joace valțurile de oțel, creînd din bucata de fier diformă o tablă subțire. SAHIA, N. 33. Forme diferite ale cuvantului diform: diform-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diform: difórm, diformă a [Atestat: NEGULICI / V: (înv) defdiform, desfdiform / Plural: diformi, diforme / Etimologie: franceza difforme, lat difformis] 1 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Care nu are formă firească, normală Si: deformat, desfigurat, monstruos, mutilat, pocit, schilodit, slut. 2 Care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă. 3 (Rar; despre materii) Fără formă precisă Si: brut, informatică Forme diferite ale cuvantului diform: diformă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIFÓRM: DIFÓRM, -Ă, diformi, -e, adjectiv (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare, respingătoare; urât, pocit, slut. ♦ (Rar; despre materii) informatică – Din limba franceza difforme, latina difformis. Forme diferite ale cuvantului diform: diform-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIFORM: DIFORM adjectiv hidos, hîd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urît, (popular și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (regional) pîcleș, (Moldova) balcîz, (Moldova și Transilvania) pogan, (învechit) grozav, (familial) șui. (O ființă diform.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIFÓRM: DIFÓRM, -Ă adjectiv Care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; informatică ♦ (Rar) Fără formă precisă. [< limba franceza difforme, conform latinat. difformis]. Forme diferite ale cuvantului diform: diform-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIFÓRM: DIFÓRM, -Ă, diformi, -e, adjectiv (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Cu anomalii; urât, pocit, slut. ♦ (Rar; despre materii) informatică – Din limba franceza difforme, latina difformis. Forme diferite ale cuvantului diform: diform-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIFÓRM: DIFÓRM, -Ă adjectiv care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; informatică • fără formă precisă. (< limba franceza difforme, latina difformis) Forme diferite ale cuvantului diform: diform-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIFÓRM: DIFÓRM diformă (diformi, diforme) (mai ales despre ființe și părți ale corpului lor) Care nu are formă și proporții normale; cu anomalii; deformat. /<fr. difforme, latina diformis Forme diferite ale cuvantului diform: diformă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru diform: * difórm, -ă adjectiv (în franceză difforme, italiana difforme și deforme, mlat. difformis, cl. defformis. vezi con- și in-form). Urît, desfigurat, pocit. Forme diferite ale cuvantului diform: diform-ă duce diformde diformta Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diform: diform a. 1. cu forma neregulată: față diformă; 2. figurat odios, respingător. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diform: difórm adjectiv masculin, plural difórmi; forme singular difórmă, plural difórme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diform: difórm adjectiv masculin, plural difórmi; forme difórmă, plural difórme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIFORM' difluéntDIFLUÉNȚĂdifonicdíforDIFÓRMDIFORMÁdiformántDIFORMÁREDIFORMÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIFÓRM Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diform dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Difórm, difÓrmă a [Atestat: NEGULICI / V: înv defdifÓrm, desfdifÓrm / Plural: difÓrmi, difÓrme / Etimologie: franceza difforme, lat difformis] 1 despre ființe sau despre părți ale corpului lor Care nu are formă firească, normală Si: deformat, desfigurat, monstruos, mutilat, pocit, schilodit, slut. O ființă difÓrm. DIFÓRM difÓrmă difÓrmi, difÓrme mai ales despre ființe și părți ale corpului lor Care nu are formă și proporții normale; cu anomalii; deformat. |
GRAMATICA cuvântului DIFÓRM? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diform. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIFÓRM poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diform? Vezi cuvântul diform desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diform?[ di-form ] Se pare că cuvântul diform are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DIFÓRM |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma amorsa drumului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|