 | as |
|
| Dicţiune [ dic-ţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU dicţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dictiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru dictiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DICȚIUNE: DICȚIÚNE substantiv feminin Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. Niciodată pînă atunci nu auzisem o dicțiune mai corectă și mai plăcută. GHICA, S. A. 124. ♦ (Mai ales în teatru) Arta de a pronunța corect și clar un industria textilă Curs de dicțiune. ▭ [Millo] ridicîndu-se în fața școlii declamatorii a lui Aristia... preconizează o artă simplă și o dicțiune naturală. SADOVEANU, E. 71. – Pronunțat: -ți-u-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DICȚIUNE: DICȚIÚNE substantiv feminin 1. fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele. • arta de a rosti textul unui rol în teatru, cinema etc. 2. (mod de) exprimare sub raportul selectării și al proprietății termenilor (specific/ă/ criticii literare). (< limba franceza diction, latina dictio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DICȚIUNE: DICȚIÚNE, dicțiuni, substantiv feminin Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunța corect și clar un industria textilă [ pronunție: -ți-u-. – Variante: dícție substantiv feminin] – Din limba franceza diction, latina dictio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DICȚIUNE: DICȚIÚNE dictiunei forme 1) Mod de a rosti sunetele vorbirii. 2) Arta de a pronunța corect și clar cuvintele și sunetele în procesul vorbirii. dictiune oratorică. [articulat dicțiunea; genitiv dativ dicțiunii; silabe -ți-u-] /<fr. diction, latina dictio, dictiuneonis Forme diferite ale cuvantului dictiune: dictiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DICȚIUNE: DICȚIÚNE substantiv feminin Fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele. ♦ Arta de a pronunța clar și frumos un text (mai ales în teatru). [Variante dicție substantiv feminin / conform limba franceza diction, latina dictio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dicțiune: * dicțiúne forme (latina dictio, -ónis. Vezi bene-, con-, contra-, in-, inter-, male- și pre-dicțiune). Modu (arta) de a vorbi frumos în public. Elocuțiune. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dicțiune: dicțiune forme 1. mod de a zice, de a rosti: dicțiune poetică, oratorică; 2. elocuțiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DICȚIUNE: DICȚIUNE substantiv pronunțare, rostire, (grecism învechit) profora. (Are o dictiune perfectă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dicțiune: dicțiúne substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat dicțiúnii; plural dicțiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DICȚIUNE: DICȚIÚNE substantiv feminin vezi dicție. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dicțiune: dicțiúne substantiv feminin vezi dicție Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dicțiune: dicțiúne vezi dícție Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DICTIUNE' dicționérdictioptérDICTIOZÓMdicțiunárDICȚIÚNEDICTÓNdictuidictuitórDICTYOSPERMA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dicțiune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dicțiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DICȚIÚNE dicțiunei forme 1 Mod de a rosti sunetele vorbirii. Dicțiune oratorică. Diction, latina dictio, dicțiuneonis. Actor cu o dicțiune perfectă. Are o dicțiune perfectă. |
GRAMATICA cuvântului dicțiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dicțiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dicțiune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dicţiune? Vezi cuvântul dicţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dicţiune?[ dic-ţi-u-ne ] Se pare că cuvântul dicţiune are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dicțiune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Analiză calitativă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dicțiune are forma: dicțiúni
