 | as |
|
| Dicta [ dic-ta ] VEZI SINONIME PENTRU dicta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dicta în mai multe dicționareDefinițiile pentru dicta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dicta (forma la infinitiv) A dicta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DICTA: DICTÁ, dictez, verb I. tranzitiv 1. A pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru a fi scrise întocmai. Profesorul își dictează cursul. ▭ Mi-a dictat odată verb reflexiv:eme de două ceasuri o istorisire. SADOVEANU, E. 166. 2. A impune în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte fără discuții anumite condiții, dispoziții; a ordona. ♦ (Subiectul este un abstract) A îndemna, a determina la o acțiune. Interesele fundamentale ale oamenilor muncii din lumea întreagă le dictează să susțină U.R.S.S. și politica ei de pace. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 26, 5/6. N-ai șovăit să-ți sacrifici prietenul cel mai bun, fiindcă așa îți dicta conștiința. C. PETRESCU, C. vezi 108. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dicta: dicta verb tranzitiv: [Atestat: PETROVICI, P. 269/16 / prezentul indicativ: dictatéz / Etimologie: franceza dicter] 1 (C.i. cuvinte, texte, note muzicale, cifre etc.) A pronunța rar și deslușit pentru a putea fi reprodus (scris sau înregistrat) întocmai Si: (înv) a dictălui (1), a dictui (1). 2 A impune în mod categoric (în urma unei stări de fapt, a unor norme sau reguli prestabilite) Si: a constrânge, a ordona, (înv) a dictălui (2), a dictui (2). 3 A determina stringent la o acțiune Si: a îndemna, (înv) a dictălui (3), a dictui (3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DICTA: DICTÁ, dictez, verb I. tranzitiv 1. A pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai. 2. A impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiții; a ordona. ♦ (Despre abstracte) A îndemna, a determina stringent la o acțiune. – Din limba franceza dicter, latina dictare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DICTA: DICTÁ, dictez, verb I. tranzitiv 1. A pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru a fi scrise sau înregistrate întocmai. 2. A impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiții; a ordona. ♦ (Despre abstracte) A îndemna, a determina la o acțiune. – Din limba franceza dicter, latina dictare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DICTA: DICTÁ verb trecut 1. a pronunța rar, deslușit, o frază, un text etc. pentru a fi scris de cineva. 2. a impune cu forța; a ordona. • (figurat) a îndemna la o acțiune. (< limba franceza dicter, latina dictare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DICTA: DICTÁ verb I. trecut 1. A pronunța o frază, un text etc., pentru a fi scris de cineva. 2. A impune cu forța; a ordona. ♦ (figurat) A îndemna la o acțiune. [conform latina dictare, limba franceza dicter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dicta: dictá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dictéz, persoana a treia singular: el / ea și plural dicteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dicta: dictá (a dicta) verb, indicativ prezent 3 dicteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DICTA' DICRÓTDICROTÍSMdicsionárdicsionérDICTÁDICTAFÓNdíctaidictăluidictám |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DICTA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dicta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 269/16 / prezentul indicativ: dictatéz / Etimologie: franceza dicter] 1 C. Dictá a dicta verb, indicativ prezent 3 dicteáză. |
GRAMATICA cuvântului DICTA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dicta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DICTA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dicta? Vezi cuvântul dicta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dicta?[ dic-ta ] Se pare că cuvântul dicta are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DICTA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pistol de sudură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dicta se conjugă: ei ele dicteáză
