 | as |
|
| Dichisi [ di-chi-si ] VEZI SINONIME PENTRU dichisi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dichisi în mai multe dicționareDefinițiile pentru dichisi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dichisi (forma la infinitiv) A dichisi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DICHISI: DICHISÍ, dichisesc, verb IV. reflexiv 1. A se găti frumos și curat, a se îmbrăca cu îngrijire, cu gust, a se ferchezui; (cu sens peiorativ) a se găti prea mult, cu exagerare. Mai perie-te și tu, mai dichisește-te cumva. GALAN, Z. R. 104. Dacă ne mai dichisim mult, ne apucă 12. SEBASTIAN, T. 44. ♦ tranzitiv A potrivi un lucru cu migală ca să fie așa cum trebuie, a-i adăuga ce-i lipsește ca să se facă bun, frumos, gustos; a aranja. O vie de verb reflexiv:eo trei pogoane da în anii călduroși două-trei butoaie de vin, pe care cocoana Zinca se pricepea să-l dichisească, pînă scotea din el lucru bun. vezi limba română septembrie 1953, 11. Dintr-o smucitură a descusut talia [rochiei]: Hai s-o mai dichisim pînă vin musafirii. CAMIL PETRESCU, T. I 451. 2. A se echipa, a se pregăti cu cele necesare. Asemenea și cel mijlociu, după ce se dichisi și el cum știu mai bine, plecă și el spre apus. ISPIRESCU, L. 33. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DICHISI: DICHISI verb a (se) aranja, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) împodobi, a (se) spilcui, (popular și fam. deprindere) a (se) sclivisi, (popular) a (se) drege, a (se) moța, (învechit și regional) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (regional) a (se) cîștiga, (prin Transilvania și Maramures) a (se) pădăi, (prin Moldova) a (se) puțui, (prin Transilvania și Moldova) a (se) puțului, (Banat) a (se) schili, (învechit) a (se) stoli, a (se) stolisi, (argotic) a (se) șucări. (Ce te-ai dichisi așa?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dichisi: dichisí [Atestat: HELIADE, O. I, 481 / V: (reg) dighisá, (îvr) decdichisi / prezentul indicativ: dichisisésc / Etimologie: ngr διοικέω] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Pfm) A (se) îmbrăca cu deosebită grijă Si: a (se) găti, a (se) împodobi. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (Prt) A (se) găti prea mult, cu exagerare Si: a (se) împopoțona. 5 verb tranzitiv: (C.i. lucruri) A aranja cu migală, cu minuțiozitate, fără a omite ceva. 6 verb tranzitiv: (Reg; fig) A pârî pe cineva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DICHISI: DICHISÍ, dichisesc, verb IV. reflexiv (popular și fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti frumos și curat, a se ferchezui; (peiorativ) a se găti prea mult. ♦ tranzitiv A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). – Din limba neogreacă diíkisa (aorist lui diikó). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DICHISI: DICHISÍ, dichisesc, verb IV. reflexiv (popular și fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti, a se ferchezui; (peiorativ) a se găti excesiv. ♦ tranzitiv A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). – Din limba neogreacă diíkisa (aorist lui diikó). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dichisi: dichisí (a dichisi) (popular, fam.) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dichisésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dichiseá; conjunctiv prezent 3 să dichiseáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dichisi: dichísi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dichisésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dichiseá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dichiseáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru dichisi: dichisi, dichisesc I vezi t. (argoul lumii interlope) 1. a lua banii cuiva. 2. a năuci (pe cineva). II vezi r. a se îmbrăca elegant. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DICHISI' DICHÍSDICHISEÁLĂDICHISENIdichiséscDICHISÍDICHISÍREDICHISÍTdíchițadichíu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DICHISI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dichisi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce te-ai dichisi așa?. I, 481 / V: reg dighisá, îvr decdichisi / prezentul indicativ: dichisisésc / Etimologie: ngr διοικέω] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: Pfm A se îmbrăca cu deosebită grijă Si: a se găti, a se împodobi. Dichisí a dichisi popular, fam. |
GRAMATICA cuvântului DICHISI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dichisi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DICHISI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dichisi? Vezi cuvântul dichisi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dichisi?[ di-chi-si ] Se pare că cuvântul dichisi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DICHISI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Foc sacru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
