|
Diblă [ di-blă ] VEZI SINONIME PENTRU diblă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dibla în mai multe dicționareDefinițiile pentru dibla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diblă: díblă1 substantiv feminin [Atestat: CR (1829), 752/24 / V: díplă / Plural: diblale / Etimologie: ngr δίπλα, srb diple] 1 (Pop; prt) Vioară. 2 Instrument popular cu două sau trei coarde și arcuș. 3 Arta de a interpreta o compoziție muzicală la diblă (2). 4 (Trs) Jucărie alcătuită din coceni de porumb care imită arcușul și vioara. 5 (Trs) Motiv ornamental în formă de diblă (2) folosit ca element decorativ pentru ii, pieptare etc. 6 (Reg) Cap. modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIBLĂ: DÍBLĂ, dible, substantiv feminin (Popular) Vioară (de obicei de calitate inferioară). Și-a scris aceste vorbe un om tot ca mine amărît, căruia i-am zis din diblă. CAMILAR, N. II 364. Mură, tu cînți nu din diblă, ci din inimă! GALACTION, O. I 69. Un artist, fie și mai genial decît Paganini, nu va putea scoate sunete frumoase și armonice dintr-o diblă spartă, ci îi trebuie un instrument perfect. GHEREA, ST. Hristos I 251. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diblă: diblă (diplă) forme vioara lăutarului: lăutarii cu diblele și cu surlele OD. [Slovean DIBLA, țeavă de suflat (serb. DIPLE, cimpoiu)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diblă: díblă (popular) (di-blă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat díblei; plural díble Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diblă: díblă substantiv feminin (silabe -blă), genitiv dativ articulat díblei; plural díble Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru diblă: diblă, dible substantiv feminin 1. vioară, scripcă. 2. cap, țeastă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru diblă: diblă substantiv verbal SCRIPCĂ. VIOARĂ. VIOLINĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diblă: díblă2 substantiv feminin vezi devlă1 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru diblă: diblă vezi violină. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru diblă: díblă vezi diplă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIBLA' DIBÁZICDIBENZOÍLDIBIÓNTdibisiDÍBLĂdiblagíuDIBLÁRdibláșDÍBLU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL diblă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diblă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Díblă1 substantiv feminin [Atestat: CR 1829, 752/24 / V: díplă / Plural: diblăle / Etimologie: ngr δίπλα, srb diple] 1 Pop; prt Vioară. |
GRAMATICA cuvântului diblă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diblă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul diblă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diblă? Vezi cuvântul diblă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diblă?[ di-blă ] Se pare că cuvântul diblă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL diblă |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Secret profesional?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|