 | as |
|
| Dibăcie [ di-bă-ci-e ] VEZI SINONIME PENTRU dibăcie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dibacie în mai multe dicționareDefinițiile pentru dibacie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIBĂCIE: DIBĂCÍE, dibăcii, substantiv feminin Îndemînare, iscusință, pricepere. Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe-o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu dibăcie și cu mișcări cumpănite. SADOVEANU, P. M. 50. Are... dibăcia cofetarului de a ridica pe farfuria întinsă o cremă bătută, cu moț. ARGHEZI, P. T. 6. [În antichitate] dibăcia, puterea fizică a luptătorului hotărau biruința. GHEREA, ST. Hristos II 108. ♦ Șiretenie, viclenie, rafinament. Om cu rostul lui, muncitor, gospodar, Badea fusese cercat de multe pețitoare, dar cu toată dibăcia lor nu putuse să-l prindă în laț nici una. GALACTION, O. I 124. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIBĂCIE: DIBĂCIE s. 1. abilitate, destoinicie, dexteritate, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (popular) meșteșug, meșteșugire, (învechit și regional) meșterie, (regional) apucătură, pricepuție, (învechit) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare dibacie în mînuirea...) 2. artă, iscusință, îndemînare, măiestrie, meșteșug, pricepere, știință, talent. (Obiect făcut cu multă dibacie.) 3. agerime, deșteptăciune, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare, pricepere. (dibacie unei persoane într-o împrejurare dată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dibăcie: dibăcíe substantiv feminin [Atestat: OBLĂDUIREA, 53/12 / Plural: dibacieii / Etimologie: dibaci + -ie] 1 Pricepere deosebită Si: iscusință, îndemânare. 2 Măiestrie. 3 (Fig) Șiretenie. 4 (Pex; fig) Rafinament. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIBĂCIE: DIBĂCÍE dibaciei forme Caracter dibaci; pricepere; îndemânare; iscusință; dexteritate; abilitate. [articulat dibăcia; genitiv dativ dibăciei; silabe -ci-e] /dibaci + sufix dibacieie Forme diferite ale cuvantului dibacie: dibaciei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIBĂCIE: DIBĂCÍE, dibăcii, substantiv feminin Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, abilitate, viclenie; rafinament. – Dibaci + sufix -ie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIBĂCIE: DIBĂCÍE, dibăcii, substantiv feminin Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dibăcie: dibăcíe substantiv feminin, articulat dibăcía, genitiv dativ articulat dibăcíei; plural dibăcíi, articulat dibăcíile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dibăcie: dibăcíe substantiv feminin, articulat dibăcía, genitiv dativ articulat dibăcíei; plural dibăcíi, articulat dibăcíile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dibăcie: dibăcíe (vest) și ghibăcíe (est) forme Calitatea de a fi dibacĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dibăcie: dibăcie forme calitatea omului dibaciu: îndemânare, iscusință. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIBACIE' DÍBĂdibăcéscDIBĂCEȘTIDIBÁCIDIBĂCÍEdibaciuDIBÁZICDIBENZOÍLDIBIÓNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dibăcie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dibăcie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Demonstra o mare dibăcie în mînuirea. Obiect făcut cu multă dibăcie. Dibăcie unei persoane într-o împrejurare dată. Dibăcíe substantiv feminin [Atestat: OBLĂDUIREA, 53/12 / Plural: dibăcieii / Etimologie: dibaci + -ie] 1 Pricepere deosebită Si: iscusință, îndemânare. DIBĂCÍE dibăciei forme Caracter dibaci; pricepere; îndemânare; iscusință; dexteritate; abilitate. [articulat dibăcia; genitiv dativ dibăciei; silabe -ci-e] /dibaci + sufix dibăcieie. |
GRAMATICA cuvântului dibăcie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dibăcie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dibăcie poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dibăcie? Vezi cuvântul dibăcie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dibăcie?[ di-bă-ci-e ] Se pare că cuvântul dibăcie are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dibăcie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i pierde cuiva urma?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dibăcie are forma: dibăcíi
