 | as |
|
| Diatribă [ di-a-tri-bă ] VEZI SINONIME PENTRU diatribă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diatriba în mai multe dicționareDefinițiile pentru diatriba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diatribă: diatríbă substantiv feminin [Atestat: LEON ASACHI, B. 79/7 / V: (îvr) diatribaívă / P: di-adiatriba / Plural: diatribabe / Etimologie: franceza diatribe, lat diatriba] 1 Critică violentă și răutăcioasă. 2 (Pex) Lucrare care conține o diatribă (1). 3 (Pex) Cuvântare polemică. 4 Pamflet. 5 (Ant) Gen literar, promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIATRIBĂ: DIATRÍBĂ, diatribe, substantiv feminin Critică violentă și răutăcioasă. Frosa începu conversația, făcînd o diatribă spirituală și mușcătoare asupra celor mai multe femei ce văzuse la bal. BOLINTINEANU, O. 378. La Iași apare o foaie literară «Convorbiri literare». Nr. 1 a fost scris cu îngrijire. Nr. 2 nu mai este o critică, este o diatribă. BOLLIAC, O. 61. – Pronunțat: di-a-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIATRIBĂ: DIATRÍBĂ substantiv feminin 1. (Ant.) Gen literar, promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. Disertație critică; (prin extensie) scriere, cuvântare violentă, provocare; pamflet. [< limba franceza diatribe, conform greacă diatribe – exercițiu]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIATRIBĂ: DIATRÍBĂ substantiv feminin 1. (ant.) gen literar promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. disertație critică. (prin extensie) scriere, cuvântare vehementă; pamflet. (< limba franceza diatribe, latina diatriba) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIATRIBĂ: DIATRÍBĂ, diatribe, substantiv feminin 1. Critică violentă; prin extensie cuvântare polemică vehementă. 2. Text care conține o diatribă (1); lucrare care conține o asemenea critică; pamflet. [ pronunție: di-a-] – Din limba franceza diatribe, latina diatriba. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIATRIBĂ: DIATRÍBĂ diatribae forme livresc Creație publicistică cu caracter acut satiric, în proză sau în versuri, în care sunt aspru criticate aspectele negative din viața societății; pamflet. [silabe di-a-] /<fr. diatribe, latina diatriba Forme diferite ale cuvantului diatriba: diatribae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIATRIBĂ: DIATRÍBĂ, diatribe, substantiv feminin Critică violentă (și răutăcioasă); lucrare care conține o asemenea critică; pamflet. [ pronunție: di-a-] – Din limba franceza diatribe, latina diatriba. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diatriba: diatriba verb tranzitiv: [Atestat: NEGULICI / prezentul indicativ: diatribabéz / Etimologie: drr diatribă] (Îvr) A lansa în scris sau verbal diatribe (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIATRIBĂ: DIATRIBĂ substantiv pamflet, (livresc) libel, (învechit) paschil, paschinadă, polojenie. (O diatriba violentă împotriva...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diatribă: diatríbă substantiv feminin (silabe di-a-tri-), genitiv dativ articulat diatríbei; plural diatríbe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diatribă: diatríbă (di-a-tri-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat diatríbei; plural diatríbe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diatribă: diatribă forme critică violentă și răutăcioasă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIATRIBA' DIATÓNICĂdiatonísmdiatoríeDIATRÉMĂDIATRÍBĂdiatrívădiáulăDIAÚLOSdiáver |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIATRIBĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diatribă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 79/7 / V: îvr diatribĂívă / P: di-adiatribĂ / Plural: diatribĂbe / Etimologie: franceza diatribe, lat diatriba] 1 Critică violentă și răutăcioasă. DIATRÍBĂ diatribĂe forme livresc Creație publicistică cu caracter acut satiric, în proză sau în versuri, în care sunt aspru criticate aspectele negative din viața societății; pamflet. Diatriba verb tranzitiv: [Atestat: NEGULICI / prezentul indicativ: diatribĂbéz / Etimologie: drr diatribă] Îvr A lansa în scris sau verbal diatribe 1. O diatribĂ violentă împotriva. |
GRAMATICA cuvântului DIATRIBĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diatribă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIATRIBĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diatribă? Vezi cuvântul diatribă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diatribă?[ di-a-tri-bă ] Se pare că cuvântul diatribă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DIATRIBĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Regional; în sintagma lingura pieptului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul diatribă are forma: diatríbe
