 | as |
|
| Diamant [ di-a-mant ] VEZI SINONIME PENTRU diamant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diamant în mai multe dicționareDefinițiile pentru diamant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIAMANT: DIAMÁNT, diamante, substantiv neutru 1. Varietate cristalină și transparentă de carbon, avînd cea mai mare duritate dintre toate mineralele; varietățile nobile se folosesc ca pietre prețioase, iar cele comune la șlefuit, perforat și zgîriat. În depărtarea și înălțimea lui, Hăsmașul Mare pare o legendară cetate, cuprinsă de flăcări. Dar, asemeni incendiilor secrete de pe fața diamantelor, flăcările acestea nu o consumă, ci și mai mult o întăresc. BOGZA, C. O. 14. Prețuiesc la el unele virtuți pe care le poartă ca pe niște diamante. SADOVEANU, Z. C. 98. Eram convins că nu confund nasturele de sticlă cu diamantul. CAMIL PETRESCU, T. II 309. • (Metaforic) Boarea răcoroasă punea pe flori și pe ierburi diamantele zorilor. CAMILAR, T. 156. Pe Marmara licăreau fluturi de diamante. SADOVEANU, Z. C. 276. Pulbere de diamante cade fină ca o bură. EMINESCU, O. I 142. 2. Unealtă făcută dintr-o bucată mică de diamant (1) comun, fixat într-un suport metalic cu mîner și folosită la tăiatul sticlei. Și strigătul nostru adînc, unit, pătimaș, Să fie car de asalt, Să fie dur, Să despice, să taie, Cum despică și taie un diamant, Și să unească. BANUȘ, B. 110. Boul-bălții... zgîrie oglinda tihnită a apelor, întocmai ca un diamant pe care o mînă ageră l-ar trece pe fața unui geam. MACEDONSKI, O. III 4. 3. (tipografie) Numele unui corp mic de literă. – Pronunțat: di-a-. – plural și: (învechit) diamanturi (BĂLCESCU, O. II 265), (substantiv masculin) diamanți (BOLINTINEANU, O. 363). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diamant: diamánt sn [Atestat: (a. 1686) IORGA, S. despre VII, 183 / V: (îvr) deadiamant, (înv) diiadiamant, (reg) diemán, dinomán, dinomén / P: di-adiamant / Plural: diamante, (înv) diamantnți, diamanturi / Etimologie: franceza diamant, ger Diamant] 1 Varietate cristalină și transparentă a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele, utilizată la diverse unelte de șlefuit, de tăiat și zgâriat, iar în varietățile perfect transparente, ca piatră prețioasă Si: (îvp) adamant. 2 (Îs) Disc de diamant Distincție acordată cântăreților de muzică ușoară de mare succes. 3 Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 4 Cel mai mic corp de literă de tipar folosită în prezent în tipografie. 5 Loc unde brațele unei ancore se unesc cu fusul. 6 Linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu bucățele fine de diamant (1), folosită în stomatologie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de termeni – Sedimentologie - Petrologie sedimentară - Sisteme depoziționale dă următoarea definitie pentru diamant: diamant, (limba engleză= diamond) C nativ; modificație cubică cu stuctură reticulară tridimensională. minerit etalon cu duritate maximă, 10, în scara lui Mohs. Este transparent, incolor și cu luciu adamantin. Se asociază cu rocile vulcanice bazice și se concentrează pe cale naturală în aluviunile râurilor din jurul surselor primare. despre este o foarte apreciată piatră prețioasă; cristalele naturale se șlefuiesc artificial și se montează în bijuterii. despre mari au fost botezate Koh-I-Nor (186 carate), Orlov (196), Imperial (457), Cullinan (3 025). vezi și grafit. Definiție sursă: Dicționar de termeni – Sedimentologie - Petrologie sedimentară - Sisteme depoziționale |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIAMANT: DIAMÁNT substantiv neutru 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor și transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră prețioasă, ca abraziv etc. 2. unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei. • linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. cel mai mic corp de literă de tipar. 4. extremitatea inferioară a fusului unei ancore. (< limba franceza diamant, /3/ germana Diamant) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIAMANT: DIAMÁNT substantiv neutru 1. Varietate cristalină și transparentă a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele; se folosește ca piatră prețioasă, ca abraziv etc. 2. Unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei. ♦ Linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. Corp mic de literă. 4. Vârf de ancoră. [plural -te, -turi. / conform limba franceza diamant, germana Diamant < greacă adamas]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIAMANT: DIAMÁNT, diamante, substantiv neutru 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă și cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele și folosită ca piatră prețioasă sau la diverse unelte de șlefuit, de tăiat și zgâriat; adamant. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 3. Cel mai mic corp de literă de tipar. [ pronunție: di-a-] – Din limba franceza diamant. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIAMANT: DIAMÁNT, diamante, substantiv neutru 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă și cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele și folosită ca piatră prețioasă sau la diverse unelte de șlefuit, de tăiat etc.; adamant. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 3. Cel mai mic corp de literă de tipar. [ pronunție: di-a-] – Din limba franceza diamant. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru diamant: diamánt (diamánte), substantiv neutru – Piatră prețioasă, varietate cristalină de carbon. – Variante ad(i)amant, adimant, ghimant. Mr. diamantă, ğamande, megl. diaman. limba neogreacă διαμάντι; variantă, influențată de în limba maghiara gyémánt (Tiktin). secolul XVII. – derivat diamanticale, substantiv feminin (bijuterii, podoabe, diamante), din limba neogreacă διαμαντιϰά (Tiktin; Gáldi 170); diamantin, adjectiv (strălucitor ca diamantul). Forme diferite ale cuvantului diamant: diamánte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diamant: diamant n. 1. cea mai prețioasă și mai vârtoasă dintre pietrele scumpe: diamantul e carbon pur cristalizat; 2. figurat ceva neprețuit, nestemată; 3. bucată de diamant cu care se taie sticla; 4. în tipografie: caractere de patru puncte. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIAMANT: DIAMÁNT diamante n. 1) Piatră scumpă transparentă, foarte strălucitoare și foarte dură 2) Instrument de tăiat sticlă, având la un capăt o lamă din astfel de piatră. [silabe di-a-] /<fr. diamant Forme diferite ale cuvantului diamant: diamante Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIAMANT: DIAMANT substantiv (minerit) (învechit și popular) adamant, (învechit) olmaz. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diamant: diamánt substantiv neutru (silabe di-a-), plural diamánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diamant: diamánt (di-a-) substantiv neutru, plural diamánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIAMANT' dialogizáDIAMAGNÉTICDIAMAGNETÍSMdiamálțDIAMÁNTdiamantadiamanțáldiamantárdiamantáriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL diamant Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diamant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Despre VII, 183 / V: îvr deadiamant, înv diiadiamant, reg diemán, dinomán, dinomén / P: di-adiamant / Plural: diamante, înv diamantnți, diamanturi / Etimologie: franceza diamant, ger Diamant] 1 Varietate cristalină și transparentă a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele, utilizată la diverse unelte de șlefuit, de tăiat și zgâriat, iar în varietățile perfect transparente, ca piatră prețioasă Si: îvp adamant. 2 Îs Disc de diamant Distincție acordată cântăreților de muzică ușoară de mare succes. DIAMÁNT diamante n. |
GRAMATICA cuvântului diamant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diamant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul diamant poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diamant? Vezi cuvântul diamant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diamant?[ di-a-mant ] Se pare că cuvântul diamant are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL diamant |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune conjuncție în vreme ce sau învechit în vreme când?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul diamant are forma: diamánte
